Ambroxol – de ce nu-l voi da copilului meu

sursa img: MedMoon.ru

In  acest articol as vrea sa-mi expun parerea personala  de mama privitor la medicamentul in care substanta activa este ambroxol.

Acest medicament reprezinta un mucolitic. Atunci cind copilul tusea, medicul il prescria. Unii spun ca le ajuta, probabil, nu pot sa raspund pentru altii, dar noua personal nu ne-a ajutat, nu am observat de la el vreodata vreun efect benefic.

Din pacate la noi bronsitele adesea duceau la pneumonie.

Intr- o buna zi, am ajuns la usa unei docotorite care mi- a ascultat copilul, ne-a administrat antibiotic si a spus ca NU dam ambroxol, il scoatem. Ne-a prescris ceva mai moale.Motivind ca acest medicament face prea multa sputa.

Eu fiind obisnuita cu el, caci toti pin atunci spuneau ca daca bronsita atunci iminent ambroxol. I-am dat.

A doua zi, la consulatie, am venit ca medicul sa aprecieze dinamica tratamentului. L-a ascultat si ma intreba , daca nu cumva i-am dat iarasi ambroxol, pentru ca ea aude ca e mai rau, mucozitate mai multa, e mai umed si mucozitatile s-au lasat in jos pe caile respiratorii inferioare.

Ce sa zic,am recunoscut greseala si mi-am invatat lectia. Doctorul mi-a tras mita pe spinare pe buna dreptate. Deoarece datorita faptului ca mucoliticul dat, face prea multa sputa, ea se poate lasa in jos, acutizind problema fara a ajuta.

In plus, mai tirziu am aflata ca la copii de virsta mai mici de 3 ani NU SE DAU MUCOLITICE !!!

Ei avind caile respiratorii inguste in asociere cu un mucolitic activ cum e ambroxolul poate duce la exces de sputa si exista riscul sufocarii copilului din cauza ca sputa poate  bloca caile de respiratie.

Atit mi-a trebuit. De atunci nici un fel de ambroxol si sincer Slava DOmnului e bine.

Atunci cind e nevoie de efect mucolitic utilizam inhalatorul cu apa cu NaCL de 3%. Anume de 3 %, caci cel de 0.9 % poate face iarasi exces de buli -buli in bronhii.

Aceasta e experienta si concluzia mea. NU zic, poate acest ambroxol are si locul sau, dar nu in orice bronsita la copii…. nu este totusi, un medicament atit de “cosmopolit in sanatatea oricui si oriunde” ….

 

Va doresc sanatate !!!

 

 

 

Sinusita simptome si complicatii

Sinusita reprezinta o afectiune serioasa a organelor respiratorii superioare.

Ea , de regula, survine ca complicatie a unei infectii sau alergii, unori poate fi un amalgam de factori.

IAta care este simptomatica:

  1. RInoree mucopurulenta;
  2. Nas infundat puternic –  in acest caz continutul din gaimare sau sinusuri nu se dreneaza, presiunea creste,copiulul se simte rau , e situatie de URGENTA !
  3. Dureri de cap, uneori poate fi voma;
  4. Febra. Daca sinusita e cronica, sau de mult timp netratata febra e mica, sau poate lipsi. Dar daca procesul e acut, cu complicatii, febra poate fi si foarte mare. Dar daca sinusita a provocat febra foarte mare atunci e situatie de URGENTA !
  5. Copilul la aplecare simte durere sau presiune in gaimare( deasupra obrajilor) sau a sinusurilor frontale ( fruntea).
  6. Dureri de dinti ( uneori radacinile dintilor reactioneaza la procesul inflamator din gaimare);
  7.  Rinoree care dureaza mai mult de 2 saptamini sau nas infundat  (fine o nara numai sau ambele)- neaparat trebuie sa va vada un medic ORL.
  8. Eliminarile mucopurulente contin singe. Iarasi acest fapt vorbeste despre un proces inflamator urit.
  9. Tusa de dimineata; Mucozitatile in timpul somnului se preling pe faringe si nimeresc in caile respiratorii inferioare.
  10. Rinite care se complica adesea in pneumonii sau bronsite ce trec greu. O rinita simpla trece plus,minus in 7 zile, daca face complicatii,  poate fi ceva mai mult, mai bine verificati la medicul ORL inca o data, decit sa ramina sinusita netratata. Caci facind untratament incomplet si neadecvat riscam sa adormim problema si sa o invechim ceea ce va fi  mai complicat ulterior.
  11. Dureri de ureche;
  12. Uneori, in sinusita se poate inflama ochiul care e din partea gaimarei cu probleme.
  13. Copilul e nerovs, oboseste repede.
  14.  NB!!! In sinusita categoric NU INCALZIM NASUL CU NIMIC !!!

 

Ochiul umflat din cauza sinusitei sursa img: Нейротехнологии.рф

Complicatii posibile a sinusitei

meningita;

abces,

abces cerebral;

afectarea oaselor craniului de puroi ;

pneumonie;

otita;

miocardită;

    reumatism;

    sepsis.

Din complicatiile de mai sus, cred ca e clar ca sinusita nu e o afectiune care iubeste

taraganare. In caz ca aveti suspectii, mergeti la doctor pentru a va asigura.

 

Simpotmele de sus sunt aproximative, un diagnostic adecvat il face medicul, noi parintii trebuie sa stim cind sa strigam CARAUL  🙂  ….. si sa fugim la doctor.

Sinusita e o afectiune care se trateaza, dar cu ajutorul doctorilor, anume ei dau recomandatii …

 

Va doresc sanatate !

 

Sinusita la copil – experienta noastra

Rinoree la copii – tratament

Galoterapia acasa- remediu contra infectiilor si alergiei

 

Sinusita la copil – experienta noastra

Am decis sa scriu acest articol nu pentru a da sfat de tratament, caci sinusita este o afectiune serioasa, care trebuie diagnosticata si tratata de catre medic.

Dar dat fiind faptul ca si medicii, sunt oameni si dau uneori gres e bine ca si noi parintii sa stim cind trebuie sa fugim la doctor si cind NU e cazul sa tratam dupa “metodele bunicii”.

Asadar, istoria sinusitei la noi a inceput cu o infectie nazala  pe care am tratat-o cu Bioparox, antibiotic local. Plus un preparat vasoconstrictor.

Infectia parca trecuse, eliminari nazale mucopurulente parca nu erau, doar ca ramase o problema. Din motive necunoscute pentru mine atunci, o nara a ramas infundata.

Febra nu era, dureri de cap la fel nu erau, eliminari nazale nu, doar o nara infundata dupa o infectie .

Am mers la medic, medicul a decis ca e alergie. Acum imi pare straiu acest diagnostic, deoarece in ALERGIE SE INFUNDA AMBELE NARI si nu doar una.

Ne-au prescris NASONEX. Initial dupa administrare foarte repede am facut o “viroza” cu eliminari mucopurulente. Eu presupun ca medicamentul a scazut imunitatea local , iar infectia care dormita a rabufnit cu o noua forta.  Straniu ca nici atunci medicii nu au presupus diagnosticul de sinusita.

La alta incercare de a administra acest medicant  mucoasa nazala s-a inflamat. Organismul a dat asa reactie individuala.

Din cauza sinusitei nediagnosticate si netratate adecvat copilul la orice viroza facea pe linga acutizarea sinusitei pe care nimeni nu o vedea se mai adauga si complicatii in forma de pneumonie.

Care e problema , de ce fiecare rinoree se termina la copil cu pneumonie si picuratori mai multi medici nu au putut sa dea careva explicatii, cei mai multi ziceau ca e alergic, iata motivul, ca asa e el.

O  data la un episod de “raceala” sinusita probabil facea deja ravagii, la copil  febra foarte mare peste 39 C, dureri de cap, doctorii se gindeau ca sa nu fie meningita……

La care eu le zic, dar nu cumva e sinusita ca il doare tare capul, poate un renghen ? La care mi s-a raspuns ca daca sa fi fost sinusita nasul trebuie sa curga girla. Va zic din proprie experienta dureroasa, NU E ADEVARAT.

CInd se inflameaza totul in interior si puroiul nu are unde iesi , nasul poate sa stea batut, febra se ridica si e situatie de urgenta mare… Mai tirziu, deja alt doctor, mi-a explicat, ca de regula, sinusita NU face febra, foarte mare, dar daca o provoaca, atunci  poate sa apare simptome asemanatoare cu meninginta ( ceea ce a fost la noi, dar nu s-a stiut, chiar daca stateam la sold cu pediatrii ) .

In cele din urma i-au administrat antibiotic per venos, febra a scazut, DAR, peste 5 zile febra s-a ridicat iarasi , asta pe fon de antibiotic si abia la a 5 a zi au inceput a curge eliminari mucopurulente din nas, abia atunci a inceput organismul a drena continutul gaimarelor.

Ne-am dus la doctor din nou, ii lamurim, ceva nu merge bine, febra ridicata pe fon de antibiotice la a 5a zi de tratament, eliminari nazale stranii ….. raspunsul a fost ca copilul are VIROZA …… 🙁

Nu vreau sa ocarasc pe nimeni, dar , din pacate la vremea ceea nu stiam detalii despre “sinusita” auzisem numai asa in treacat….. Si daca doctorul zice , inseamna ca stie…..

A durat mult timp, cu antibiotice multe , cu complicatii in forma de pneumonie si nu intelegeam de unde vin…. Din cauza sinusitei au crescut adenoizi de gradul 3, am mers la operatie, caci ei deja se conditionau reciproc, sinusita a provocat adenoizi, iar adenoizii nu permiteau drenarea continutului din gaimare.

Mult a tras copilul pina am gasit un doctor bun. Sa-i dea Dumnezeu sanatate …..

Sinusita fiind “batrina” NU raspundea la tratament ….. UN doctor cu staj de 20 ani ne-a spus, ca nu stie ce sa-i faca ….

In cele din urma am mers la operatie, au instalat drene pentru 5 zile, se facea lavaj ai gaimarelor cu medicamente.  Aceasta ne-a ajutat pentru un timp…. Dar iarasi sinusita a revenit.

Doctorul care ne-a luat sub bratul sau deja se gindea sa faca o operatie mai ampla. Dar SLAVA DOMNULUI nu a fost nevoie.

La ultima sinusita copilul a primit tratament cu antibiotic slabut plus antibiotic local, asa cum mai facusem si alta data. PLus am adaugat proceduri  cu “aspiratorul” doctorului.

SI in fiecare zi ii ungeam obrajii cu ulei sfintit de la SFINTA AGAFIA SI de la PARINTELE ARSENIE BOCA cu rugaciune ca sa ajute copilul. Deja nu mai tin minte precis cit si cum …..

Alt moment important e ca am scos copilul din oras pe timpul verii la vila, la aer curat…..

In plus Galoterapia ne mai ajuta sa ne mi tragem sufletul intre episodele de sinusita, recomand. Noi am utilizat un aparat de galoterapie acasa, inhalatii cu sare uscata, anume ele au dat efect pozitiv, pe cind solutiile de genul Marimer, TONIMER SI alte ape marine inflamau mai mult mucoasa ….

Rezultat: Copilul de 3 ani nu a mai facut sinusita, am uitat de antibiotice. SLAVA DOMNULUI pentru tot. Multumesc SFINTEI AGAFIA SI PRINTELUI ARSENIE BOCA pentru ajutor si desigur domnului doctor, Maniuc MIhail care a avut grija de noi. 🙂

PS. In Europa sinusita se trateaza cu antibiotice administate pe termen lung, 2-3 saptamini, dar la noi burtica nu ar rezista la asa tratament. Din acest motiv, in sinusita trebuie de discutat cu doctorul despre particularitatile copilului si de ales terapia cea mai convenabila anume pentru el.

Va doresc sanatate si sa sper sa nu aveti nevoie de a sti ce inseamna sinusita la copil ….. !

Mai mult:

Galoterapia acasa- remediu contra infectiilor si alergiei

.

Rinoree la copii – tratament

Viroza a cailor respiratorii a copiilor, sau cum le mai zicem in popor “raceala” adesea da bataie de cap parintilor, copiilor si doctorilor ….

Diagnosticul virozei se face reiesind din clinica pe care o prezinta copilul, uneori, doctorul sau mama pot apela si la analiza de singe.

Astfel copilul poate prezenta urmatorul simptom, ca unicul sau unul dintre multe:

– Rinoreie, nasul curge.

La inceput eliminarile nazale pot fi albe, de culoare trasparenta, o data cu trecerea bolii mucozitatile devin mai dense si pot fi de culoare verzuie, glabuie.

Atentie ! Cum deosebim de alergie: In alergie nasul se poate infunda, iar mucoziastile sunt alb, apoase.

Atentie ! Sa nu scapam vreo sinusita, care se trataeaza cu antibiotice . In sinusita  la faza initiala  nasul se infunda bine, dupa care apar eliminari mucopurulente . COpilul poate avea dureri de cap, febra foarte mare. Aici medicul ORL face diagnosticul, noi parintii doar suspectam anumite momente ca sa stim cind fugim dupa ajutor la  doctor.

In sinusita poate sa ramina infundata o singura nara, de exemplu ca complicatie dupa o viroza. ACEASTA NU ESTE ALERGIE !!! ( asa cum ne tratau pe noi de exemplu) . IN alergie se infunda ambele nari, in sinusita se pot infunda amblele sau numai una. Aici medicul ORL face diagnosticul.

Daca sinusita e de mai multa vreme nediagnosticta ea se acutizeaza la fiecare viroza. Mai detaliat voi scrie alt articol.

 

Cum tratam:

Eu pesrsonal, chiar daca medicii recomnda NU FOLOSESC APA DE MARE.

Din propria practica mi-am facut impresia ca apa de mare face ca nasul sa curga mai mult timp . Asta e experienta personala. Din acest motiv eu am renuntat demult la tot felul de MArimer, Tonimer, Quixx si altele….. In plus cred ca pulverizind apa de mare noi impingem mai adinc infectia, crescind riscul de sinusita.

In plus cind spalam nasul spalam si substantele active produse de organism pentru a se lupta cu boala. Din acest motiv am renuntat la aceasta procedura si pot sa spun ca avem mai putine complicatii. 

Din acest motiv si am indrazint sa dau asa recomandare care vine in contradictie cu ceea ce ne spun doctorii.

Astlfel,  la nivelul nasului se fac 2 proceduri in viroza :

  1. Curatim nasul de mucozitati : suflat sau asiprat cu aspiratorul  si atit. (elibiram caile repiratorii dar substantele de protectie a organismului ramin pe mucoasa, nu le spalam)

2. Preparate vasoncstricotare pentru ca copilul sa respire si mucoziatile sa curga liber si sa nu ajunga in canalul urechii si sa nu facem otita ca complicatie a rinoreii.

 

Altceva, daca e o simpla viroza nu se foloseste.

Preparatele din genul interferon lichid nu am vazut eficienta.

Protargolul e bunisor, dar totusi e argint acvit, metal greu si evit sal utilizez fara necesitati strigente.

Homeoptia de genul euphorbium compositum  nu sunt eficiente, in plus cum am expus in alt articol a facut alergie  copilului.

Preparate pe interferon de genul Viferon, Gripferon, Gronoprinosin – nu am vazut eficineta si utilitate.

Toate acestea sunt valabile pentru o viroza, daca treaba se complica cu o infectie bacteriana la nivelul nasului , atunci e alta vorba. Si aceasta discutie se duce, strict, cu medicul 🙂 el va decide ce tip de terapie antibactiria locala sau generala va aplica.

Va doresc sanatate 🙂 !

Mai mult:

Tesaturile de in – ajutor in cresterea copiilor

Adenotomia, experienta personala

Podele calde – doctorul casei

Cind am inst podele calde in casa ne gindeam la comfortul familiei si nicidecum nu-mi imaginam ca am putea largi orizonturile.

Deci cum au devenit podelele calde din salon –  sala de proceduri 🙂 …

Iarna aceasta a adus bucurie copilasilor cu zapada si turturi .Astfel dupa un sanius zdravan unul din copii a inceput sa tuseasca si sa curga nasul.  Tusa era c-am chinuitoare si dupa starea copilului incepea a “mirosi ” a antibiotice. Deoarece cu Doamne ajuta am luat antibiotice cu un an in urma nu prea aveam chef de ele din nou , dar tusa suna rau de tot…

Atunci, am  luat o decizie, pe care alta data nu as fi acceptat-o. M-am gindit sa folosim podelele calde in rol de cuptor.

De ce am zis ca nu as fi mers mai inainte la asa ceva deoarece cindva invatasem ca nu e bine sa incalzesti copilul daca e vorba de o infectie bacteriana, ca aceasta ar putea favoriza infectia. Pe de alta parte de cele mai multe ori copiii fac initial o viroza dupa care din cele mai diverse motive se complica suplimentar cu o infectie bacteriana deasupra, pe care noi deja o lecuim cu antibiotice.

Reiesind din faptul dat si uitindu-ma  la copil, care imi parea ca face o viroza, pe care daca nu o suprimam la vreme – poate sa-mi faca complicatii ( tusa nu suna bine deloc) …

Astfel, in mod ascetic, copilul a dormit pe covorul de lina care se incalziea desubt cu cel mai banal covoras cu infrarosu.

MA gindea ca piciul va chitai ca e c-am tare, dar flacaul a dormit pe “cuptorul” improvizat cu cea mai mare placere.

Cel mai important a fost rezultatul :

A doua zi, piciul, a sarit in picioare ca iepurele, de febra a uitat , tusa a devenit mai productiva si treptat fara mediamnete seriose am iesit. Pe covor l-am tinut undeva o saptamina, sa intarim rezultatul 🙂 .  Pentru comparatie la noi de regula tusa dura mai mult, acum mai repede s-a refacut.

Trebuie sa recunosc ca am apelat la vasoconstrictoare pentru ai usura respiratia nazala si pastilute cu menta de supt pentru git, plus ceaiuri calde . C-am  asta a fost.

Slava Domnului pentru tot !

Totusi bunicile noastre care isi cresteau copilsii pe cuptor si in blana de oaie cu  iorgan de lina aveau dreptate in multe privinte.

Dragi mamici , voi ce secrete de sanante pentru copii ati cules de la bunicii vostri, impartasiti-ne si noua secretele 🙂 sa crestem copii sanatosi impreuna 🙂 !

 

Va doresc sanatate !

Mai mult:

 

 

Tesaturile de in – ajutor in cresterea copiilor

Tesaturi din in – ajutor in cresterea copiilor

Inul reprezinta o planta utila datorita semintelor sale din care se produce ulei bogat in omega 3 cit si datorita fibrelor sale din care se produc tesaturi.

Tesaturile din in sunf foarte diferite; Unele sunt dure si pot sa miroase specific a in, altele pot fi fine ca piza de paingen. Totul depinde de gradul de prelucrare, daca au fost vopsite,innalbite, sau nu…

 

 

Tesaturile din in sunt:

– Naturale si ecologice;

– Antiseptice;

-Protejeaza de radiatie;

– Rezistente la uzura;

– Aerate;

– Bune termoconductoare; ( din acest motiv la atingere apare senzatia de racoare)

– Nu se electrizeaza;

– Absorb bine apa.

 

Neajunsuri:

– Se boteste repede;

– La spalat se aseaza mult;

– Marginile tesaturii se desira usor;

Pentru mine personal ca mama m-au atras anume doua proprietati ale acestor tesaturi si anume faptul ca inul este un antiseptic natural foarte bun si eficace.

Astfel, ranile mai bine se cicatrizeaza sub bandaje din in. In chirugie, din in se fac ate pe care organismul nu le respinge ci le absoarbe.

Fiind un antiseptic bun, atit antibcterian cit antifungic e util in productia lengeriei intime cit si lengeriei de pat.

Astfel, pentru copii e foarte bine sa doarma in albituri din in. Sa aiba in camera draperii de in care vor dezinfecta aerul, in mod natural, astfel copiii vor inhata mai putine viroze.

Alta proprietate a inului este faptul ca protejeaza si de radiatii, astfel pe timp de vara, o camasa sau o rochita din in subtire pentru copii ar fi o solutie buna, mai ales ca la atingere inul confera o senzatie de racoare si corpul respira liber in asa fel de tesatura.

NU zadarnic este traditia de a primi copilasul pe un stergar de in atunci cind este scos din apa la botez.

Va doresc sanatate si copii zimbitori 🙂 !

 

Citeste mai mult:

Scaun auto, cum alegem

Stafilococul, e periculos pentru copilul meu ?

Ceara de albine falsificata ? Cum identificam !

sursa imaginii: https://agro63.ru

Ceara de albine reprezinta un remediu pentru rezolvarea multor probleme cu care se ciocnesc mamicile si nu numai ele.

Doar ca apare o problema, unde gasim ceara de albine naturala si de buna calitate.

Adesea ceara de albine este falsificata sau cu diferite impuritati si amestecuri care sunt destinate doar de a spori profitul cuiva si nicidecum sanatatea celui ce o procura.

Pentru prima data problema puritatii acestui produs natural s-a pus in momentul cind am pregatit o crema pentru scutec , iar copilul a facut iritatie, ceea ce nu se intimplase pina atunci.

Mi-am dat seama ca schimbasem furnizorul de ceara de albine.

Mi-a parut straniu acest fapt din acest motiv am incercat sa caut solutii pentru a verifica produsul pe care l-am procurat.

Astfel, iata un criteriu pentru a testa ceara de albini, acasa :

Culoarea ,miorsul, textura sunt niste criterii care sunt pe larg descrise in Internet. Din acest motiv nu le vom descrie din nou.

IN schimb am gasit in literatura ( din pacate nu tin minte sursa, era vorba de o carte) o astfel de modalitate de a depista, in conditii de casa, daca in ceara sunt adaugate sau nu careva produsi straini cum ar fi de exemplu parafina, stearina sau alte minunatii din industria petroliera.

 

Astfel, luam alcool de 0.96 grade (spirt) si il dizolvam cu apa dupa cum urmeaza mai jos si in solutia obtinuta punem o bucatica de ceara de albine si urmarim daca se scufunda sau nu:

 

1) Alcool (0.96 ) – 10 ml + apa – 16 ml = Alcool 37% – daca bucatica se scufunda in aceasta solutie atunci ceara e naturala.

 

2) Alcool (0.96 ) – 10 ml + apa – 10.6 ml = Alcool 46.6% – daca bucatica de ceara pluteste in prima dar se scufunda in a doua, inseamna ca ceara are adaosuri pina la 20 % din masa sa.

 

3) Alcool (0.96 ) – 10 ml + apa – 8.5 ml = Alcool 52% – daca ceara pluteste in primele doua solutii, dar se scufunda in a treaia, atunci ceara are adaosuri mai mult de 50 %.

 

Tin sa mentionez faptul ca poate prisacarul nu a topit intetionat careva adausi, in ceara, dar problema e ca adesea, chiar la magazin, se vind foi subtiri de faguri speciali  din ceara pentru ramele care sunt puse ulterior in stiubei  si anume ele contin compusi suplimentari.

Astfel omul cind pune aceasta rama la albine – ele incep sa construiasca “casutelor lor – adica fagurele”  deasupra, iar  cind vremea de a topi toata “constructia” normal ca in ceara produsa de albine se amesteca si compusii adusi de la magazin. Sa-mi fie iertat, va rog, limbajul caci nu cunosc toate denumirile profesionale ale prisacarilor. 🙂

VA doresc sanatate !

 

Afla mai mult:

Spirulina si beneficiile ei – experienta proprie

Remedii homeopatice – 7 motive CONTRA

Spirulina si beneficiile ei – experienta proprie

Pe aceasta pagina vreau sa redau experienta noastra privitor la administrarea spirulinei ca adaos alimentar.

 

In general despre proprietatile ei, gasim multa informatie la general, din acest motiv ma voi referi strict la afectele care le-am observat, in mod particular, fara a generaliza si a deduce legitati 🙂 ….

 

Noi am administrat spirulina in forma de pasta inghetata. Producatorul Moldova. Domnul care o creste a participat la diferite concursuri, chiar anul trecut ( sau un pic mai inainte, nu tin minte sigur) a participat la Bucuresti la un concurs, unde a luat medalia de aur pentru puritate.

Asa ca de puritatea si calitatea produsului nu imi faceam griji.

Doza administrata era c-am 1g:10 kg ( Adica 1 gram de pasta de spirulina la 10 kg masa corporala).

Am administrat atit copiilor cit si maturilor.

 

 

Deci observatii obtinute:

 

1) Spirulina a rezolvat problema de alergie la baiatul cel mai mare cu care ani de zile ne luptam fara mari rezultate si cu un morman de preparate antihistaminice.

Si da, intradevar, spirulina are efect antihistaminic.

 

2) Acelasi efect l-am observat la copilul mai mic, care la virsta de un an dupa ce l-am hranit cu carnita a facut o reactie pe obraz, care progresa si tindea spre a se transforma in

rana. Dupa administrarea spirulinei, iritatia a trecut si am uitat de ea.

 

3) Probleme digestive ale piciului mai mare s-au ameliorat cu tendinte vadite spre insanatosire. Acest fapt probabil se datoreaza ca spirulina reprezinta hrana pentru enterocite – celule ale intestinului.

 

4) In timpul virozelor, cind febra e mare, iar copilul nu are pofta de mincare, ii administram doze mari de spirulina. Ce sa zic, copilul iesea din boala mai usor fara a fi epuizat, ca alta data cind nu-i administram.

 

5) A ajutat la eradicarea anemiei la piciul cel mai mic. Spre deosebire de medicamentele de fier , nu i-a facut probleme la burtica.

 

6) Adminsatrarea spirulinei in alaptare a dus la sporirerea secretiei de lapte. PS. In Coreea femeilor ce alapteaza l-i se da spirulina tot din aceleasi motive – sursa de vitamine.

In plus, laptele devine un pic verziu, dar nu e problema, piciul papa fara a sesiza diferenta :)….

 

7) Administrarea spirulinei mi-a redat forta si a alungat starea de oboseala cronica de dupa nastere.

 

8) Siiii punctul meu preferat. Datorita spirulinei am obtinut un ten , neted si mai luminos 🙂 …. Pe bune, ca m-a intinerit, nici nu-mi venea a crede. 🙂

 

9) Atunci cind ma deranja gastrita sau pancreasul spirulina diminua durerile. Ce efect de tratament are in cazul dat, nu stiu, sintem in proces de experiment 🙂 …..

 

10) Parul a devenit mai des si aspectul mai sanatos

 

 

Efecte adverse

 

La noi am observat un efect usor purgativ.

Iar la niste rude spirulina le-a facut alergie.

 

Deci orice supliment alimentar trebuie luat atent si de urmarit reactiile organismului….

Alte efecte neplacute nu am vazut, dar fiecare organism e individual.

Iata acestea sint efectele care le-am observat dupa ce am papat spirulina.

 

Dar Voi, dragi cititori ? Ce efecte ati observat ? Cum a tolerat organismul acest adaos ? Ce efecte benefice sau negative ati avut ?

 

Scrieti-mi voi fi bucuroasa sa public si experienta dumneavoastra 🙂 ….

Va doresc sanatate !

 

Citeste mai mult:

Remedii homeopatice – 7 motive CONTRA

Înălțimea băieților, 0 – 10 ani

Înălțimea fetițelor, 0 – 10 ani

Greutatea fetițelor, 0 – 10 ani

Greutatea băieților, 0-10 ani

 

 

Adenotomia, experienta personala

http://vi-terra.ru ( sursa)

Noi am ales sa facem operatia prin metoda endoscopica, cu anestezie generala.

Copilul a suportat-o usor.

A fost un pic ferbinte, datorita atropinei care I s-a administrat. Dar slava Domnului nu avut vome, dureri de cap sau careva efecte care i-ar afecta calitatea vietii.

Imediat dupa interventie era slabit, statea pe fund, dar ii venea greu sa mearga, pierdea echilibrul.

Dar era vesel.

Peste aproximativ 1,5 -2 ore a mincat supa pireu 🙂 si am jucat o partida de sah.

Un moment importat e ca copilul a fost bine hidratat per venos ( caci nu e voie sa maninici, bei 6 ore inainte de interventie – riscul de aspiratie a continutului stomacal in organele respiratorii). Astfel, organismul a aruncat repede medicamentele si nu am avut parte de efecte adverse nedorite.

Am fost internati timp de o zi.

Am primit antibiotic, la domiciliu, timp de 5 zile ca profilactica a infectilor.

Primele 2-3 zile la durere se administra ibuprofen sau paracetamol.

Se exclude efortul si baile fierbinti. Mincarea moale, data prin blender.

Dupa o saptamina am mers la control repetat, medicul l-a laudat ca totul s-a vindecat foarte bine, de parca nici nu a fost operat 🙂 .

La moment piciul e sanatos, am uitat de sinusite si slava Domnului pentru tot !

DA, am avut emotii nu putine cu interventia, dar nu imi pare rau ca am luat asa decizie.

Mamici si tatici, la voi cum a fost, cum ati solutionat ? Scrieti, poate cineva are nevoie de sfatul si experienta dumneavoastra.

VA DORESC SANATATE !

 

Adenotomia (înlăurarea adenoizilor)

Metode de adenotomie

Pentru inlaturarea adenoizilor am avut de ales dintre doua metode:

sursa: http://mmt.zp.ua

1) Metoda clasica

Aceasta modalitate de adenotomie prevede taiarea, smulgerea tesutului glandei adenoiede prin intermediului unui instrument numit adenotom.

Procedura durează doar câteva minute.

Neajunsul acestei metode consta în faptul ca chirurgul nu vede insasi glanda,ci lucrează mai mult pe dibuite.

În rezultat adenoizii pot sa nu fie înlăturați complet, iar din ramasite adenoizii vor crește iarăși, probabilitatea e de 20-30%.

Metoda se face cu anestezie locala sau generala.

2) Metoda endoscopica

sursa: http://tonsillit.ru/adenotomiya.html

În aceasta situație,doctorul dispune de o camera mica cu care sondeaza și vede ce și cum taie. În calitate de instrument este șeiverul ( Nu stiu cum se scrie corect)…. Care permite taierea tesutului cu precizii de mm.

Astfel interventia e mai calitativa, dar dureaza mai mult si se face numai cu anestezie generala.

Probabilitatea de recidiva a adenoizilor e de 1-5%.

Noi am ales a doua metoda, ca fiind mai eficienta.

Totul a mers binisor, detalii AICI:

Adenotomia, experienta personala

 

Adenotomia – anestezie locala sau generala

Adenotomia (înlăurarea adenoizilor)

Adenotomia – anestezie locala sau generala

Cind a venit vorba despre adenotomie, trebuia sa ne decidem daca facem anestezie locala sau generala. Am mers la mai multe clinici ce faceau asa interventii.

Inlaturarea adenoizilor cu anestezie locala

avantaje

 

  • Copilul nu este supus anesteziei generale cu toate riscurile ei, care reprezinta , totusi , un stres pentru organism.
  • Nu este nevoie de analize suplimentare.
  • Copilul in aceeasi zi este acasa, nu e nevoie sa fie spitalizat.
  • Procedura insasi dureaza doar un minut.

 

dezavantaje

 

  • Stres pentru copil.
  • Cu toate ca medicii pot sa faca o premedicatie si copilul devine somnolent si un pic buimac. Datorita premedicatiei dispare starea de frica, astfel incit procedura trece usor.
  • Ledocaina – ca medicament de electie pentru anestezie – noua nu ni se potriveste deoarece copilul e alergic la acest prepaprat.
  • Dat fiind faptul ca efectul de anesteziere a ledocainei dureaza putin medicul trebuie sa actioneze foarte rapid, astfel, scade eficienta operatiei. Adica pot ramine bucati mici de tesut, care pe urma creste inapoi.
  • Cind se inlatura adenoizii astfel,riscul de recidiva e de 20-30 %.
  • Copilul se misca, se sperie, vede singe, poate incurca medicul sa isi faca lucrul.

 

Inlaturarea adenoizilor cu anestezie generala

 

avantaje

 

  • Copilul nu simte durere si stres. El adoarme nici nu stie ce s-a intimplat.
  • Medicul are timp sa curate bine tesutul,astfel incit, riscul de recidive sa fie cit mai mic.

 

dezavantaje

 

  • Stres pentru organism.
  • Incaractura suplimentara pentru inima. La noi de exemplu am avut discordante de ritm timp de o saptamina.
  • Unii copii pot sa vomite. Dar totul depinde de ce fel de anestezie se foloseste, dozele, organismul copilului.
  • Aceste momente se discuta in mod particular cu medicul anesteziolog.

 

  • La moment cel mai recomandat este anestezia cu gaze. Adica cind cind alegeti clinica unde sa faceti interventia,asigurati-va ca institutia medicala dispune de reanimatie si aparataj pentru intubare, ca au medici de garda pe timp de noapte. In Chisinau, spre marea mea groaza am descoperit ca sunt institutii unde fac anestezie generala la copii pentru interventie, dar nu dispun de cele enumerate mai sus. In caz de complicatie, Doamne fereste ….

 

  • Anstezia generala ofera confort atit pentru pacient cit si pentru medic. Medicamentele folosite la momentul actual sunt putin toxice si se elimina rapid din organism – cel putin asa afirma medicii.

 

  • Si, totusi, necatind la inofensivitatea anesteziei, in unele cazuri, foarte rare, copilul poate sa nu se trezeasca din somnul medicamentos. E un punct foarte dureros, dar totusi statistica cere sa fie mentionat.

 

  • Reactia nedorita, particulara a organismului la careva medicamente. Acest moment,iarasi e foarte greu de prognozat. Din acest motiv, cind va decideti privitor la interventie, interesati-va de toate detaliile, de care sunt specialistii, de aparatajul medical disponibil in caz de urgenta, de conditiile septice, etc…

 

Reiesind din cele expuse mai sus am decis sa mergem,cu Doamne ajuta, cu anestezie generala.

 

Totul a mers binisor, detalii AICI:

 

Adenotomia, experienta personala

Adenotomia (înlăurarea adenoizilor)

Adenotomia (înlăturarea adenoizilor)

In acest articol vreau sa vorbesc despre experienta noastra, dar mai corect spus, a piciului meu mai mare, de inlaturare a adenoizilor.

la virsta de 6 ani, ne-am ciocnit cu fenomenul sinusitelor care nu raspundeau adecvat la tratament. Mai bine spus, efect de la antibioticoterapie era, DAR numai pentru perioada tratamentului. Astfel, mergeam 7 zile antibiotic, plus inca vreo 7 cu protargol sau alte preparate antibacteriene,local, dar numai sistam medicamentele si din nasuc incepeau,iarasi, eliminari mucopurulente.

Cel mai curios a fost faptul ca medicii ORL ( au fost mai multi) nu intelegeau care ar fi problema, de ce avem asa ceva.

S-au uitat specialistii in git,in nas, am zis – LAMPA- pina n-i s -au aprins ochii 😀 …. si medicii au zis ca nu vad o problema de adenoizi, ca NU e cazul sa facem renghen, de ce sa-l iradiem zadarnic ….

Mai ales ca piciul, cit de straniu nu ar parea, dar:

– Respira pe nas – doar o nara se infunda periodic – medicii ziceau ca e alergie,ca daca sunt adenoizii, atunci,de regula ei cresc simetric si acopera ambele nari…

– Noaptea Nu foraia

– Otite nu facea – de fapt facuse o singura otita timp de 6 ani de zile,adica aceasta nu era un criteriu.

Medicii ORL nu vedeau ca ar fi o problema in adenoizi ….. off…

In cele din urma dupa mai multe cautari am gasit o solutie temporara,care ne-a permis sa tragem de timp, nu stiu, a fost aceasta spre bine sau nu ….

Dupa o sinusita tratată calsic cu antibiotice am inclus terapia cu sare uscata,in forma de inhalatii, detalii vezi aici:

Galoterapia acasa- remediu contra infectiilor si alergiei

 

Aceasta ne-a dat un pic voie sa ne tragem sufletul,am avut o remisie de mai mult de 3 luni. Sincer crezusem ca am scapat de epopeea sinusitelor, dar ,din pacate, o data cu venirea timpului rece, sinusita a revenit in toata forta sa 🙁 .…

In cele din urma am mers direct la chirurg ORL, care aruncat doar o privire la nasuc si a zis ca trebuie sa inlaturam adenoizii. Dupa, pentru confirmare am mai facut un renghen. DA , adenoizii erau degradul 3…. trebuiau inlaturati.

Acesta a fost drumul nostru lung pentru un simplu diagnostic a gradului de hipertrofie a adenoizilor. Pentru ce am scris asa detaliat, pentru a atrage atentia ca uneori, clinica poate devia de la simptomatica standarta si caracteristica.

La noi adenozii prea mari s-au manifestat doar prin complicatia – de sinusite frecvente ce raspundeau rau la tratament.

La renghen, s-a vazut clar, ca adenoizii mariti nu permit drenarea continutului purulent din sinusuri si numai inlaturarea lor ar fi rezolvat problema.

Deci, decizie luata, mergem la adenotomie… DAR…. of iarasi dar ….

 

Au aparut mai multe intrebari:

 

Ce fel de anestezie, prin ce metoda ?

Metode de adenotomie

Adenotomia – anestezie locala sau generala

Adenotomia, experienta personala

 

 

Citeste mai mult:

 

Adenoizii si fenotipul copilului
Baia bebelusului si impactul ei asupra tonusului muscular

Galoterapia acasa- remediu contra infectiilor si alergiei

Noi faceam des sinusita, ( copilul alergic, deja nu mai stiu la ce, analize, analize fara mari concluzii …..si pe fon alergic se infunda nasul dupa care incepea sinusita)…..tratam cu antibiotice, inhalatii cu dexametazon, antiinflamatoare …fu fu fu…

tratamentul-cu-antibiotice-la-copii-totul-despre-mame-624x416

… Totul s-a ameliorat atunci cind dupa tratamentul ultimei sinusite, imediat am inclus, timp de aproximativ o luna, sau mai mult chiar, de trei, ori in zi, cite o ora , nu mai tin minte precis, inhalatii cu sare uscata.

Am ramas foarte multumita. Nara care o puteam desfunda numai cu dexometazon, treptat , SINGURA, fara antihistaminice si vasoconstrictoare sau hormoni, s – a desfundat, uraaaaaaa si Slava Domnului, copilul, nu foraie, respira pe nas.
Cind observam ca iar nara problematica se infunda , iar faceam inhalatii cu sare uscata…si se desfunda, spre marea bucurie a mamei.
Aparatul permite emitarea salinei in conditii de casa, chiar poate mai bine as zice…. pompa sufla in caile respiratorii o anumita cantitate constanta de microparticule de sare uscata.
Nu confundati cu pipa cu sare, aceea e altceva, imi pare nu asa eficient.
Noua ne-a adus-o ruda din Romania , se numeste saltmed. Am comandat si pompa si cartridjul cu sarea. Dar daca aveti acasa nebulaiser Omron, nu aveti nevoie de pompa, caci cartridjul cu sare poate fi unit si la omron, noi nu stiam de aia am procurat amble piese. In plus, peste o vreme pompa saltmed s- a stricat, dar au schimbat-o fara problema.
Sper sa va fie de folos.
Cautati pe net despre aparate de galoterapie.
Eu mai am unul rusesc, (imi placuse efectul si mi-am dorit inca un aparat pentru cel de al doilea copil) sare arunca bine, dar mirosul de metal care il produce in timpul lucrului ma face sa nu-l recomand. In schimb la el poti adauga singur sarea, nu trebuie sa cumperi cartridj special.
Poate mai sunt si altele eu despre acestea stiu si am incercat…… Si am primit rezultat mai mult decit alte metode.

Apropo, am incercat sa improvizez asa aparat singurica :))))))), dar nu s-a primit. Dadusem sare uscata la risnita si am pus o in Omron in speranta ca jetul de aer va ridica particulele mici de sare. Dar nu a mers, particulele date la risnita erau prea mare si c-am ustura nasul….

La saltmed particulele sunt mici si nu irita mucoasa.
Care e principiul de lucru, simplu de tot, sarea se depune pe caile respiratorii si trage apa din tesut, astfel inflamatia scade, totodata sarea e un antiseptc bun care tine in friu stafilococii nostri rezistenti la antibiotice :)… sarea mai are si efect mucolitic , iar particulele sunt asa de mici ca ajung in bronhii, deci e util in astma, bronsita…. Principiul de lucru mi-a amintit de o analogie, cind batem oul cu sare- albusul mult mai repede se amesteca  daca iipui sare.
Cu riscul ca voi fi acuzata de reclama, dau aceste detalii pentru ca eu mult am cautat un remediu sigur, mai ales ca medicamentele deja nu prea ajutau. Cind am vazut un rezultat mi-a parut rau ca nu stiam mai devreme si am administrat atitea medicamente.
Cineva ma va intreba, dar care e diferenta de inhalatii cu sare uscata si cel mai banal marimer, tonimer sau quixx…. . . Sau cu inhalatii umede cu solutie de sare din farmacie…. .?
Raspuns – pe noi personal nu ne ajuta, nasul se infunda mai tare de la aceste solutii si era vesnic umed. Eu pot sa presupun ca saltmedul e eficient atunci cind mucoasa are nevoie sa fie uscata si nu umezita. Da da da, uscata si nu invers, eu ani de zile am mers dupa Komarovski, parca tot logic si corect, darrrrr, nasul curge si infundat intruna….. Orice solutie administram nasul era vesnic umed, pina am schimbat tactica, am zis, hai sa- l uscam oleaca cu sare uscata :))) si noua ne – a mers.
Am uscat mucoasa si s-a desfundat, am uscat adenoizii si nu foraim, iar sarea ca antiseptic contra sinusitei , ne- a ajutat….
Important : noi administram inhalatii cu sare dupa ce am iesit din boala acuta tratata cu antibiotice. La noi problema era ca numai finisam tratamentul si nasul se infunda singur iar si iar incepea a curge galben. Medicul ultima data mi a zis ca il pot mentine numai cu nazonex sau o pic de dexametazon, altceva nu avem ce sa- i facem. Din acest motiv am incercat noi inalatii saline uscate….
Uf, am scris mult, poate cineva va avea nevoie de experienta mea. Va doresc sanatae 🙂

Febra la copil – scenarii si complicatii

Ridicarea temperaturii la copii, reprezinta unul din simptomele de baza al IRA la copiii de toate virstele.

 

Remarcam faptul ca  la acelasi nivel de hipertermie, febra, la diferiti copii, poate decurge in mod diferit:

 

 

Iata 3 scenarii de baza :

1)  Daca procesul de producere de caldura corespunde, ca intensitate, cu procesul de cedare a caldurii, atunci conchidem ca febra decurge in mod adecvat.

Clinic ea se manifesta astfel:

  • pielea este roza sau usor hiperemica;
  • pielea la atingere este calda si usor umeda
  • copilul se simte relativ binisor;
  • e vorba de febra rosie (sau roza).
  • Acest tip de febra, de regula, nu necesita administrarea antipireticelor.

 

2)  In cazul cind are loc intesificarea procesul de producere de caldura, iar cedarea de caldura este neadecvata din cauza tulburarilor circulatorii periferice (se spazeaza vasele sangvine, copilul e rece, palid) – atunci desfasurarea febrei are un prognostic nefavorabil.

Clinic ea se manifesta astfel:

  • copilul e rece, el ingheata, ii este frig;
  • pielea e palida;
  • piciorusele si minutele pot fi chiar vinetii sau palide;
  • acrocianoza;
  • picioare si mainile sunt reci.
  • e vorba de febra alba (sau palida).

Acesti copii, de regula, au nevoie de administrarea antipireticelor in combinatie cu medicamente vasodilatatoare si antihistaminice (sau neuroleptice).

Daca va ciocniti cu asa situatie, contactati DE URGENTA MEDICUL !!!

   Riscul la febra alba este: din cauza ca vasele sangvine se spasmeaza (se ingusteaza) corpul nu poate ceda temperatura, in asa fel, organismul la suprafata e rece, insa temperatura interna creste foarte rapid si semnificativ, riscind, astfel, sa lezeze organele interne.

PS. Cind e vorba de febra alba, scaderea temperaturii corpului prin stergerea corpului cu apa e CONTRAINDICATA.

Anume din acest motiv, chiar cind e vorba de febra roz, trebuie foarte atent sa aplicam metodele fizice de scadere a temperaturii. Daca stergem copilul cu apa, TREBUIE, sa avem grija ca apa sa fie calda, aproape de temperatura corpului copilului. Daca apa va fi prea rece, riscam sa provocam singuri spasmarea vaselor sangvine.

3) Una dintre variantele clinice ale febrei cu desfasurare nefavorabila este atunci cind e vorba de hipertermie la copiii mici (mai mici de un an), conditionata de o inflamatie de geneza infectioasa si asociata cu intoxicatie.

In asa situatii febra persista ( 6 ore sau mai mult), e ridicata semnificativ ( peste 40 C ) si e asociata cu tulburari ale microcirculatiei, tulburari metabolice, cit si cresterea progresiva a disfunctiei organelor si sistemelor vitale.

(sursa: Лоурин М. И. Лихорадка у детей. Пер. с англ. М.: Медицина, 1985. 255 с.)

Dezvoltarea febrei, pe fonul tulburarilor metabolice si microcirculatorii acute, tulburari ce stau la baza   intoxicatiei organismului, duce la decompensare procesului de termoreglare, cu o crestere brusca a producției de caldura si cu un nivel scazut de cedare de cladura.

Toate aceste disfunctii reprezinta, in sine, un risc sporit ca micul pacient sa faca tulburari metabolice si edem cerebral. Din acest motiv, astfel de tulburari, necesita aplicarea de urgenta a unui tratament integrat.

De regula asta presupune administrarea parenterala a antipireticelor, se lecuieste intoxicatia, se lecuieste infectia, daca este necesar, se aplica terapia anticonvulsiva.  Asa situatii, desigur, presupun implicatia activa a medicului.

Pentru a minimiza riscul de a ajunge la asa scenariu de desfasurare a febrei e vital ca copilul sa fie bine hidratat. Trebuie de urmarit ca sa urineze minim o data la 3 ore, daca aceasta nu se intimpla APELATI MEDICUL.  MAi bine sa se administreze, la timp, o picuratoare decit sa rezolvam complicatiile febrei, care din pacate uneori pot fi foarte grave, pina la letale.

Va doresc sanatate cit mai multa si boli cit mai putine!

 

Citeste ai mult:

Simptomele deshidratării la copil

Cum măsurăm corect temperatura

Febra la copil – lucruri interzise !

Ibuprofen

Paracetamol

Crema hand-made pentru iritatia de sub scutec

Cind ne-am ciocnit cu iritatia de sub scutec am incercat diverse remedii. Aici vreau sa public pe cel ce ne-a ajutat foarte mult….

Pentru a pregati o crema protectoare, rapid si eficient ( cind piciul plinge nu avem timp sa ” vrajim” prea mult :) ) avem nevoie de:

 

Pentru 100 g de balsam

ceara de albine – 15 % (15 g)

 ulei vegetal (migdale, floarea soarelui) – 85 % ( 85 g )

 

Putem sa incalcam proportiile, in dependeta de preferintele personale.

Daca ne dorim un balsam mai viscos, adaugam ceara de albine, daca mai moale, adaugam ulei.

Daca vom folosi uleiuri ce se intaresc la temepratura camerei (cocos, shea, cacao), atunci scadem procentul de ceara.

 

Reteta va fi c-am asa:

 Ulei de caise 60 %

ulei de migdale -25 %

unt de cacao- 10 %

ceara de albine – 5 %

 

Daca aveti posibilitate puteti procura oxid de zinc ( praf sau pasta) si adauga in crema, in raport de 25 %.. Se adauga atunci cind ceara e topita si se amesteca bine.

 

Retea va fi c-am asa:

Pentru 50 g de balsam

 ceara de albine – 15 % (7.5 g)

 ulei vegetal – 60 % ( 30g )

 oxid de zinc – 25 %   (12.5 g)

 

Puteti utiliza orice ulei vegetal ( ce permite sa fie incalzit) pe care il aveti la bucatarie, poate fi: ulei de floarea soarelui, ulei de migdale, orez, prune, caise, sau orice macerat ……

 Eu am dat preferinta uleiului de mipoponeatagdale, e foarte blind pentru piele si se potriveste minunat pentru bebelusi.

Intr-un vas de sticla (eu folosit un borcanas de la mincare pentru bebelusi) adaugam ceara si uleiul. Intr-o cratita adaugam apa o punem la foc. In apa punem borcanul nostru cu ceara si ulei. Tinem la foc pina ceara se topeste si se amesteca cu uleiul.  (vezi imagine)

Cind ceara si uleiul au format o masa unica, scoatem borcanasul de la baia de apa.

Il lasa sa se raceasca.

Balsamul pentru poponeata este gata.

 

Ceara din crema va servi ca scut puternic pentru piele, protejind-o de actiunile agresive ale urinei si scaunului. Astfel pielea va reusi sa se refaca fara sa fie lezata din nou, in asa mod, rana se stringe.

Ceara de albine are si efect antiseptic, ceea ce binevenit, mai ales ca adesea ranile de acest gen se pot infecta cu fungi sau bacterii.

 

In plus, din proprie experienta, dat fiind faptul ca rana era protejata copilul nu mai plingea in timpul defecatiei din cauza usturimii.

 

Uleiul vegetal din balsam, contribuie la protectia, regenerarea si calmarea tesutului afectat.

 

 Oxid de zinc

Oxidul de zinc poate fi procurat in farmacii sau in magazinele ce vind produse pentru prepararea produselor cosmetice hand-made.

Acest produs, va creste efectul antiseptic al cremei. Oxidul de zinc reprezinta un scut fizic ce protejeaza pielea de factori agresivi. In plus, el are proprietatea de a stringe surplusul de umiditate.

 

Dat fiind faptul ca acest produs nu contine apa, nu necesita utilizarea suplimentara de conservanti care ar putea irita pielea.

 Termenul sau de valabilitate e destul de mare si coincide cu termenul de valabilitate al uleiului pe care l-ati folosit la prepararea balsamului.

 

Daca aveti careva sugestii, propuneri, retete mai bune, scrieti, vom citi cu placere :) !

Va doresc sanatate :) !

 

Citeste mai mult:

Colici la bebelusi: motive si solutii
Nou nascutul – diagnostica maturitatii sale fiziologice
Cît lapte mănîncă copilul hrănit la sîn ?
Poziționarea corectă a copilului la sîn !
Inhibiția procesului de producere a laptelui matern
Dezechilibrul dintre laptele din față și cel din spate

2 Responses to “Crema hand-made pentru iritatia de sub scutec”

  • mamicuta says:

    Salutare, am incercat si noi crema pt fundulet pe baza de ceara de albine si ulei de floarea soarelui, e excelenta, o utilizam chiar si acum zi de zi, desi pentru inceput am apelat la aceasta crema in perioada cind fetita mea a avut scaun diareic pt citeva zile ce a provocat o iritatie a funduletului. La fiecare urinare sau scaun plingea forte tare din cauza iritatiei. Am utilizat crema respectiva citeva zile si durerea a disparut. Cu timpul a disparut si roseata. Fiind internata la spitalul de boli infectioase, am sfatuit mai multe mamici de acolo care aveau aceiasi problema sa utilizeze aceasta crema deloc complexa ca continut, dar extrem de folositoare si accesibila ca preparare.
    Recomand!

  • mamica says:

    Ma bucur ca a fost de folos ! Merci pentru ca ai scris ! :)

Tratamentul febrei la copii alergici

Fiind o mama a doi copilasi minunati, vrei nu vrei, mai devreme sau mai tirziu vine vorba si de tratamentul infectiilor respiratorii acute (IRA).

Atunci cind apareau primele simptome ale IRA ne adresam medicului, care la rindul sau ne indica strategia de tratament in dependenta de diagnoza concreta.

Aici nu voi releva strtegiile de tratament, cu care am facut cunostinta pe proproa naostra piele :(, aceasta o poate face doar medicul.

Aici vreau sa ma opresc la citeva momente, care dupa parerea mea ar fi de folos parintilor atunci cind trebuie sa trateze un copil, ALERGIC, ce sufera de o infectie respiratorie acuta.

Cineva ar spune dar care e diferenta ? Oh, diferenta e mare……

Eu, dupa fiecare IRA suportata, observam ca odorasul devenea mai sensibil vis-a-vis de diversi alergeni. SI nu intelegeam de ce se intimpla astfel ? De ce copilul pina al durea gitul papa fara probleme ou, iar dupa ce suporta o IRA, bubite pe fata ii ieseau nu numai de la ou, dar chiar si de la obisnuitul orez.

De ce ? Care e solutia ?

Ce antipiretic e mai bine de utilizat ?

Cum ramina cu riscul alergiei la mediamente?

 

Raspunsuri multe am gasit in articolul: ” Некоторые аспекты терапии острых респираторных заболеваний у детей с аллергией” (“Unele aspecte ale tratamentului infectiilor respiratorii acute la copii cu alergii”)

scris de : Э. Э. Локшина, кандидат медицинских наук, доцент
О. В. Зайцева, доктор медицинских наук, профессор
С. В. Зайцева, кандидат медицинских наук, доцент
О. В. Громадина

И. В. Шкляева
О. А. Муртазаева

Nu voi reda tot continutul lucrarii, doar voi rupe din context momentele care mi-au parut mai semnificative, straduindu-ma sa nu pierd din semnificatii.

Deci, concluziile facute:

1) Ridicarea temperaturii la copii, reprezinta unul din simptomele de baza al IRA la copiii de toate virstele.

 

2) Febra este o reactie de autoaparare si adaptare a organismului aparuta ca raspuns la influenta agentilor patogeni si se caracterizeaza prin restructurarea proceselor de termoreglare ce conduc la o crestere a temperaturii corpului si, astfel, stimuleaza reactivitatea naturala a organismului.

 

3) Semnificatia biologica a febrei consta in faptul de a creste protectia imunologica a organismului. Temperatura ridicata a corpului duce la cresterea fagocitozei, sporeste sinteza gamma-interferonului, a factorului de necroza tumorala alfa (TNF-α), stimularea raspunsului Th1, activarea si diferentierea limfocitelor si stimularea procesului de producere a anticorpilor [6].

 

4) Febra, de asemenea, impiedica cresterea agentilor patogeni: virusuri, bacterii si alte microorganisme.

 

5) Febra, ca proces, in IRA, de regula, decurge in trei etape:

– In prima etapa – temperatura creste datorita faptului ca procesul de productie de caldura prevaleaza fata de procesul de ced are a caldurii.

– In a doua etapa creste ponderea procesului de cedare a caldurii si in urmatoarele zile, ore, temperatura va raminea nemodificata.

In a treia etapa, are loc stoparea actiunii substantelor pirogene si febra incepe sa scada (“set point” centrului de termoreglare scade la niveluri normale).

Cedarea de caldura se face prin dilatarea vaselor sangive, transpiratie, respiratie.

 

6)  Scaderea temperaturii poate fi treptata sau rapida. In cazul in care are loc o scadere brusca a temperaturii, insotita de o vasodilatatie brusca in combinatie cu intoxicatie, atunci poate surveni un colaps care e periculos pentru viata copilui [7].

CÓLAPS s.n. Stare patologica foarte grava, manifestata printr-o scadere brusca a puterii si incetarea treptata a functiilor cardiace, insotita de pierderea cunostintei.

CÓLAPS, colapsuri, s. n. Insuficienta circulatorie periferica, caracterizata prin pierderea oricarei forte, scaderea brusca a tensiunii arteriale, puls rapid si foarte slab, racirea tegumentelor si a extremitatilor etc  sursa:  http://dexonline.ro/definitie/colaps

Detalii citeste:  Scaderea brusca a febrei, consecinte

 

7)  Rolul hotaritor in patogeneza febrei o are citokina Interleukin 1 family (IL-1 family) (din eng.)

(Citokinele sunt molecule de natura proteica ce transmit informatii intre celule diferite. Au rolul important de a transmite informatii intre celulele sistemului imun – leucocitele. Citokinele intervin si in mecanismele inflamatiei si in apararea contra agentilor infectiosi, in apararea antitumorala, in socul septic. sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Citokine)

IL-1 – este mediatorul cheie in interactiunea intercelulara din faza acuta a inflamatiei. .

Efectele biologice ale IL-1 sunt extrem de diverse. Sub actiunea s-a se declanseaza activarea si proliferarea limfocitelor T, creste productiea de IL-2, se accentuiaza sensibilitatea receptorilor celulari. IL-1 promoveaza proliferarea celulelor B si sinteza de anticorpi, stimuleaza sinteza de proteine din faza acuta (proteina C reactiva ….), de prostaglandine si precursori hematopoietici din maduva osoasa.

 

8) IL-1 are un efect toxic, direct, asupra celulelor infectate de virus.

 

9)  In dezvoltarea reactiile alergice, IL-1 joaca, de asemenea, un rol important.

Este cunoscut faptul ca alergenul care patrunde in organism, activeaza macrofagii si provoaca secretia de mediatori, inclusiv de IL-1, care, la rindaul sau, promoveaza diferentierea limfocitelor T helper in celule T helper de tip unu (Th1) si a doi (Th2).    Mai multe studii au aratat ca pacientii care sufera de atopie, manifesta un raspuns imunitar Th2 directionat ( care e conditionat genetic) ce induce o supraproductie de IgE si dezvoltarea inflamatiei alergice.

La rindul sau, IgE si citokinele celulelor epiteliale lezate stimuleaza o hipersecretie secundara de IL-1, astfel, “incurajind” procesul patologic (de alergie).

Astfel, IL-1 este o citokina, activ sintetizata in porcesul reactiilor alergice [10].

 

10 )  Remarcam la acelasi nivel de hipertermie, febra, la diferiti copii poate decurge diferit.

Detalii citeste: Febra – scenarii de desfasurare si consecinte

 

11) La copiii alergici febra decurge un pic mai diferit.

– IN primul rind, copiii alergici sunt predispusi sa faca febra mai “agresiva” in sens ca durata si ca valoare (mai ridicata). Acest fapt este conditionat de nivelul ridicat de IL -1 (asa cum am mentionat mai sus) la pacientii cu atopie. Astfel, se formeaza un cerc patologic “inchis” de sinteza excesiva a IL-1, in special in faza acuta a reactiei alergice.

– In al doilea rind, copiii predispusi spre alergie, au o probabilitate mare de a face febra de geneza medicamentoasa (asa-numita “febra alergica”).

– In al treilea rind, este necesar sa se ia in considerare faptul ca agravarea alergiilor poate induce o febra de natura neinfectioasa [10].

 

12) Astfel, in tratamentul complex, al copiilor alergici, se recomanda de a include pe linga antipiretice si antihistaminice.

Este evident faptul ca, analgezicele – antipiretice isi manifesta efectul antipiretic doar in situatiile cind e vorba de febra de origine infectioasa.

 

13)  Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda, pentru copii, doar doua preparate pentru scaderea febrei :

Paracetamol

Ibuprofen

 

14)Paracetamol vis-a-vis de ibuprofen, metamizol si alte antipiretice

 

15)  Aceste doua medicamente (paracetamol si ibuprofen), sunt relativ, cele mai sigure pentru sanatatea copilului. Chiar si dupa utilizarea prelungita a acestor preparate frecventa situatiilor nedorite a fost, comparabil, nu mare, de aproximativ 8-9% [17, 29-34].

Copiii, in special copiii mici, infectii respiratorii acute apar de multe ori cu sindrom obstructie bronsica, ceea ce ridica intrebarea despre caracteristicile aplicarea de medicamente antipiretice acestor copii si riscul posibil de a provoca bronhospasm. Este cunoscut faptul ca aspirina si alte medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene poate determina bronhospasm la pacientii cu intoleranta aspirina, ca inhiba sinteza de prostaglandine E2, prostaciclina si tromboxani, contribuie la o crestere a sintezei de leucotriene.

La copii, in special copiii mici, infectiile respiratorii acute, adesea, sunt insotite de obstructie bronsica, ceea ce ridica intrebarea privitor la specificul administrarii antipireticelor si eventualele riscuri de a provoca bronhospasm.

 

16)  Este cunoscut faptul ca aspirina si alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene pot determina bronhospasm la pacientii cu intoleranta la acidul acetilsalicilic deoarece acest preparat inhiba sinteza de prostaglandine E2, de prostaciclina (Intermediar al  acidului arahidonic) si de tromboxani (Molecule derivate din *addul arahidonic, inrudite cu  prostaglandinele, sintetizate in trombocite si granulocite), contribuie la cresterea sintezei de leucotriene( Molecula eliberata din macrofage si polinucleare neutrofile sub influenta unei enzime, lipoxigenaza. L. au rol important in hipersensibilitatea imediata. Sunt bronhoconstrictoare si cresc permeabilitatea vasculara.)

17)  Paracetamolul nu influenteaza sinteza acestor mediatori ai inflamatiei alergice. Necatind la asta, copilul, care ia paracetamol, poate face bronhoconstrictie, fapt ascociat cu epuizarea glutationului din tractul respirator si scaderea protectiei antioxidante.

Totodata, studiul international, a aratat ca la utilizarea ibuprofenului si a paracetamolului la 1879 de copii astmatici, internati au fost doar 18 dintre ei. Procentul de copii ce au luat paracetamol si ibuprofen e de 50/50 [15]. Astfel, acest studiu demonstreaza o siguranta relativa a acestor medicamente la copiii ce sufera de astm.

In caz de bronsiolita ( Inflamatie a bronhiolelor care afecteaza de obicei copiii sub doi ani si este cauzata de o infectie virala.) la copii in primele 6 luni de viata, ibuprofen si paracetamol, la fel, nu au provocat bronhospasm.

18) Exista date valide care demonstreaza ca ibuprofenul este la fel de sigur ca si paracetamolul, pentru copiii cu astm bronsic in absenta sensibilitatii fata de medicamentele antiinflamatorii, nesteroidiene [10, 14].

Luind in consideratie faptul ca tot mai multi copii sufera de boli alergice ramine actual de a studia impactul medicamentelor antipiretice asupra dezvoltarii inflamatiei de origine alergica.

19 ) Astfel, in cadrul programului international ISAAC (International Study of Asthma and Allergy in Childhood) (Studiul International al Astm si Alergiilor in copilarie), parintii copiilor de 6-7 ani, au fost rugati sa raspunda, in scris, la intrebarile unei achete ce includea puncte despre: astma, rinite alergice, conjunctivite alergice, exeme, alti factori de risc, inclusiv si utilizarea paracetamolului in calitate de antipiretic pentru copii, cit si frecventa administrarii lui pe parcursul a 12 luni.

Cercetarea a cuprins 205 487 copii in virsta de 6-7 ani.

Analiza a aratat o legatura intre utilizarea paracetamolului (in calitate de antipiretic) la copii in primul an de viata si majorarea riscului de a dobindi simptome de astm la atingerea virstei de 6-7 ani.

Riscul de a face astma e dependent direct de dozele de paracetamol administrate si de frecventa utilizarii preparatului.

De asemenea, utilizarea paracetamolului a fost asociata cu un risc sporit de a face manifestari severe de astm, cu riscul, caracteristic pentru populatie, de 22-38% din cazuri.

20) Utilizarea paracetamolului cit la sugari atit si la copii de 6-7 ani, este asociata cu un risc crescut de a prezenta siptome de rinoconjunctivita si eczeme de geneza alergica [35].

Astfel, utilizarea paracetamolului reprezinta unul din potentialii factori de risc in patogeneza astmului [29, 36].

Intr-adevar, riscul de a dezvolta astm poate fi crescut daca paracetamolul actioneaza asupra fatului [36-38] (atunci cind gravida ea paracetamol), [39]- asupra nou-nascutilor, asupra copiilor mai maricei [40], precum asupra adultilor [41].

Aceasta relatie a fost observata atit in cadrul tarilor bine dezvoltate cit si in curs de dezvoltare, in tari cu mod diferit de viata si nu poate fi explicata prin lipsa de administrare a aspirinei de catre pacientii cu astm.

Un studiu randomizat, controlat [42] a aratat ca utilizarea paracetamolului (contra febrei) la copiii cu astm bronsic este asociata cu o crestere dubla a frecventei de vizite la clinici din motive de astm, in comparatie cu frecventa vizitelor dupa administrarea ibuprofenului.

Cresterea nivelului de utilizare a paracetamolului in ultimii 50 de ani a avut loc concomitent cu cresterea gradului de raspindire astmului, la nivel mondial [43].

 

Concluzie:

Utilizarea paracetamolului in primul an de viata cit si ulterior reprezinta un factor de risc, important, de a dezvolta, la varsta de 6, 7 ani, astm, rinoconjunctivita si eczeme de geneza alergica. [44, 45].

Astfel, la copii alergici, antipireticul trebuie administrat strict individual, luind in considerare datele clinice si anamnestice. Alegind medicamentul, trebuie sa acorde o atentie sporita la determinarea dozei. Se vor evita utilizarea preparatelor combinate, care contin mai mult de un antipiretic, sa se inteleaga rolul deshidratarii atunci cind copilul are febra, voma, diaree sau refuza consume lichide.

In plus, administrarea antipireticelor fara a specificarea cauzelor ce au provocat febra este total inacceptabila.

Astfel, dupa cum am remarcat anterior, medicamentele de prima alegere, in tratamentul febrei (de geneza infectioasa si inflamatorie) la copil sunt: paracetamol si ibuprofen, iar care anume dintre ele – se va colabora cu medicul.

 

 

Va doresc sanatate !

 

 Citeste:

Crema hand-made pentru iritatia de sub scutec
Adenoizii si fenotipul copilului
Inhibiția procesului de producere a laptelui matern
Remedii homeopatice – 7 motive CONTRA
Sputa – analiza

Literatura:

  1. Основные респираторные заболевания у детей: лечение и профилактика / Научно-практическая программа Союза педиатров России. М.: Международный Фонд охраны здоровья матери и ребенка, 2002. 69 с.
  2. Детская аллергология. Руководство для врачей / Под ред. А. А. Баранова, И. И. Балаболкина. М., 2006. 688 с.
  3. Стандартизированные эпидемиологические исследования аллергических заболеваний у детей (Программа ISAAC в России). Пособие для врачей. М., 1998. 30 с.
  4. Аллергия у детей: от теории к практике / Под ред. Л. С. Намазовой-Барановой. М.: Союз педиатров, 2010–2011. 668 с.
  5. Таточенко В. К. Рациональное применение жаропонижающих средств у детей // Русский медицинский журнал. 2000, № 3, с. 40–42.
  6. Баранов А. А., Таточенко В. К., Бакрадзе М. Д. Лихорадочные синдромы у детей: рекомендации по диагностике и лечению. М.: Союз педиатров России, 2011. 228 с.
  7. Зайцева О. В. Место анальгетиков и антипиретиков в лечении острых респираторных заболеваний у детей // Consilium Medicum. 2007. № 1. С. 21–23.
  8. Коровина Н. А., Заплатников А. Л. и соавт. Лихорадка у детей. Рациональный выбор жаропонижающих лекарственных средств. Рук-во для врачей. М., 2000. 67 с.
  9. Лоурин М. И. Лихорадка у детей. Пер. с англ. М.: Медицина, 1985. 255 с.
  10. Зайцева О. В. Лихорадка у детей с аллергическими реакциями и заболеваниями // Лечащий Врач. 2003. № 3. С. 48–52.
  11. Ветров В. П., Длин В. В., Османов И. М. и др. Рациональное применение антипиретиков у детей. Пособие для врачей. М., 2002. 23 с.
  12. Chandrasekharan N. V., Hu Dai, Lamar Turepu Roos K., Nathan K. Evanson, Joshua Tomsik, Elton Terry S., Daniel L. Simmons. COX-3, a cyclooxygenase-1 variant inhibited by acetaminophen and other analgesic/antipyretic drugs: Cloning, structure, and expression // Proc Natl Acad Sci. USA: 2002. Т. 99. № 21. С. 13926–13931.
  13. Зайцева О. В. Эффективность Ибупрофена в терапии острой боли у детей // Педиатрия. 2004, № 2, с. 37–41.
  14. Lesko S. M., Mitchell A. A. An assessment of the safety of pediatric ibuprofen: a practitioner-based randomized clinical trial // JAMA. 1995, 273, 929–933.
  15. Lesko S. M., Mitchell A. A. Renal function after short-term ibuprofen use in infants and children // Pediatrics. 1997, 100, 954–957.
  16. The management of fever in young children with acute respiratory infections in developing countries/WHO/ARI/93.90/, Geneva, 1993.
  17. Autret E. et al. Evaluation of ibuprofen versus aspirin and paracetamol on efficacy and comfort in children with fever // Eur J Clin. 1997; 51: 367–371.
  18. Государственный реестр лекарственных средств. М.: МЗ РФ, 2000. 1202 с.
  19. Bertin L., Pons G. et al. Randomized, double-blind, multicenler, controlled Trial of ibuprofen versus acetaminophen (paracetamol) and placebo for treatment of symptoms of tonsillitis and pharyngitis in children // J Pediatr. 1991, 119 (5): 811–814.
  20. Bosek V., Migner R. Year book of pain. 1995; 144–147.
  21. Лебедева Р. Н., Никода В. В. Фармакотерапия острой боли. М.: АИР-АРТ, 1998. С. 184.
  22. Fries J. F., Bruce B. Rates of serious gastrointestinal events from low dose use of acetylsalicylic acid, acetaminophen, and ibuprofen in patients with osteoarthritis and rheumatoid arthritis // J. Reumatol. 2003. 30. 2226–2233.
  23. Федеральное руководство для врачей по использованию лекарственных средств (формулярная система). Вып. 1. М.: ГЭОТАР МЕДИЦИНА. 2000; 975 с.
  24. Таточенко В. К. Принципы назначения детям жаропонижающих средств // Приложение Consilium medicum. 2008. Педиатрия. № 2, с. 124–126.
  25. Merlani G., Fox M., Oehen H. P. et al. Fatal hepatotoxicity secondary to nimesulide // Eur. J. Clin. Pharmacol. 2001; 57: 321–326.
  26. Saha K. Use of nimesulide in Indian children must be stopped // BMJ. 2003; 326: 713.
  27. Таточенко В. К. Опасный жаропонижающий препарат для детей // Педиатрическая фармакология. 2006; 1: 71–71.
  28. Геппе Н. А., Зайцева О. В. Представления о механизмах лихорадки у детей и принципах жаропонижающей терапии // Русский медицинский журнал. 2003. т. 11, № 1 (173), с. 31–37.
  29. Allmers H. Frequent acetaminophen use and allergic diseases: is the association clear? // J Allergy Clin Immunol. 2005; 116: 859–862.
  30. Czaykowski D. et al. Evaluation of the antipyretic efficacy of single dose ibuprofen suspension compared to acetaminophen elixir in febrile children // Pediatric Research. 1994, April; Vol. 35, № 4, Part 2, Abstr. 829.
  31. Eneli I., Sadri K., Camargo C. Jr., Barr R. G. Acetamino­phen and the risk of asthma: the epidemiologic and pathophysiologic evidence // Chest. 2005; 127: 604–612.
  32. Kelley M. T., Walson P. D., Edge H. et al. Pharmacokinetics and pharmacodynamics of ibuprofen isomers and acetaminophen in febrile children // Clin. Pharmacol. Ther. 1992; 52: 181–189.
  33. McKeever T. M., Lewis S. A., Smith H. A., Burney P., Britton J. R., Cassano P. A. The association of acetaminophen, aspirin, and ibuprofen with respiratory disease and lung function // Am J Respir Crit Care Med. 2005; 171: 966–971.
  34. Perrott D. A., Piira T., Goodenough B., Champion G. D. Efficacy and safety of acetaminophen vs ibuprofen for treating children’s pain or fever: a meta-analysis // Arch Pediatr Adolesc Med. 2004; 158: 521–526.
  35. Beasley R., Clayton T., Crane J., von Mutius E., Lai C. K., Montefort S., Stewart A. ISAAC Phase Three Study Group. Association between paracetamol use in infancy and childhood, and risk of asthma, rhinoconjunctivitis, and eczema in children aged 6–7 years: analysis from Phase Three of the ISAAC programme // Lancet. 2008, Sep, 20; 372 (9643): 1039–1048.
  36. Eneli I., Sadri K., Camargo C. Jr., Barr R. G. Acetaminophen and the risk of asthma: the epidemiologic and pathophysiologic evidence // Chest. 2005; 127: 604–612.
  37. Garcia-Marcos L., Sanchez-Solis M., Perez-Fernandez V., Pastor-Vivero M. D., Mondejar-Lopez P., Valverde-Molina J. Is the effect of prenatal paracetamol exposure on preschool wheezing modified by asthma in the mother? // Int Arch Allergy Immunol. 2009; 149 (1): 33–37.
  38. Shaheen S. O., Newson R. B., Henderson A. J. et al. Prenatal paracetamol exposure and risk of asthma and elevated immunoglobulin E in childhood // Clin Exp Allergy. 2005; 35: 18–25.
  39. Newson R. B., Shaheen S. O., Chinn S., Burney P. G. J. Paracetamol sales and atopic disease in children and adults: an ecological analysis // Eur Respir J. 2000; 18: 817–823.
  40. Koniman R., Chan Y. H., Tan T. N., Van Bever H. P. A matched patient-sibling study on the usage of paracetamol and the subsequent development of allergy and asthma // Pediatr Allergy Immunol, 2007; 18: 128–134.
  41. Kuschnir F. C., Alves da Cunha A. J. L. Environmental and socio-demographic factors associated to asthma in adolescents in Rio de Janeiro, Brazil // Pediatr Allergy Immunol. 2007; 18: 142–148.
  42. Rebordosa C., Kogevinas M., Olsen J. Acetaminophen use during pregnancy and risk of wheezing and asthma in childhood // Am J Respir Crit Care Med. 2007; 175: A80.
  43. Cohet C., Cheng S., MacDonald C. et al. Infections, medication use, and the prevalence of symptoms of asthma, rhinitis, and eczema in childhood // J Epidemiol Community Health. 2004; 58: 852–857.
  44. Vlaski E., Stavric K., Isjanowska R., Seckova L., Kimovska M. Acetaminophen intake and risk of asthma, hay fever and eczema in early adolescence // Iran J Allergy Asthma Immunol. 2007; 6: 143–149.
  45. Wong G. W. K., Leung T. F., Ma Y., Liu E. K. H., Yung E., Lai C. K. W. Symptoms of asthma and atopic disorders in preschool children: prevalence and risk factors // Clin Exp Allergy. 2007; 37: 174–179.

Scaderea brusca a febrei, consecinte

Febra este o reactie de autoaparare si adaptare a organismului aparuta ca raspuns la influenta agentilor patogeni si se caracterizeaza prin restructurarea proceselor de termoreglare ce conduc la o crestere a temperaturii corpului și, astfel, stimulează reactivitatea naturală a organismului.

Febra, ca proces, in IRA, de regula, decurge in trei etape:

– În prima etapă – temperatura creste datorită faptului ca procesul de producție de caldura prevaleaza fata de procesul de cedare a caldurii.

– In a doua etapa creste ponderea procesului de cedare a caldurii si in urmatoarele zile, ore, temperatura va raminea nemodificata.

– In a treia etapa, are loc stoparea actiunii substantelor pirogene si febra incepe sa scada (“set point” centrului de termoreglare scade la niveluri normale).

Cedarea de caldura se face prin dilatarea vaselor sangive, transpiratie, respiratie.

Scaderea temperaturii poate fi treptată sau rapidă. În cazul în care are loc o scădere bruscă a temperaturii, însoțită de o vasodilatație brusca in combinatie cu intoxicație, atunci poate surveni un colaps care e periculos pentru viața copilui.

(sursa: Зайцева О. В. Место анальгетиков и антипиретиков в лечении острых респираторных заболеваний у детей // Consilium Medicum. 2007. № 1. С. 21–23.)

CÓLAPS s.n. Stare patologică foarte gravă, manifestată printr-o scădere bruscă a puterii și încetarea treptată a funcțiilor cardiace, însoțită de pierderea cunoștinței.

CÓLAPS, colapsuri, s. n. Insuficiență circulatorie periferică, caracterizată prin pierderea oricărei forțe, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid și foarte slab, răcirea tegumentelor și a extremităților etc

sursa: http://dexonline.ro/definitie/colaps

 

PS.(personal) Din acest motiv, e foarte important sa administram antipireticele corect in doze bine calculate. De exemplu, copilului meu, ii este suficienta jumatate de doza de paracetamol. Daca ii administrez doza intreaga conform kg si virstei atunci are loc o scaderea prea brusca a temepratuii si copilul nu se simte bine deloc.

Adica, daca febra e 38.7 C si eu ii administrez un supozitoriu de 125 mg de paracetamol, atunci teperatura scade undeva la 37,8 C sau 37,5 C (desigur plus hidratare), iar copilul se simte binisor, incepe sa se joace, devine mai vioi, poate sa ceara de mincare….

Dar daca ii administrez doza de 250 – aceasta este doza lui legala de paracetamol (doza prescrisa de medic, conform greutatii si virstei) atunci temperatura scade la 37,1 sau 36,8. iar copilul se simte foarte rau. Are miinele reci, transpiratie abundenta, respiratie ingreunata. Copilul e moale.

Desigur, nu trebuie sa uitam si de la ce temperatura incepem sa administram atipireticul.

De exemplu, daca am scapat momentul si febra s-a ridicat , brusc, la 39 C sau chiar 39,2 Csau mai sus,atunci, administrez doza intreaga de medicament. Astfel incit, febra scade, iarasi la nivelul de confort al copilului, in jur de 37,5 C -37,8 C.

Cel mai greu mi-a fost sa gasesc zona de confot al febrei in IRA pentru copilul meu. Astfel, eu am observat ca:

In IRA, la copilul meu, personal, valorile temperaturii mai mici de 37.4 C si mai mari de 38.5 C nu sunt conforatible. Copilul nu se site bine, nici cind febra e prea mare nici cind temperatura corpului e prea joasa ( prea jos in contextul cind copilul suporta o infectie).

Pentru noi, cel mai optimal, in caz de IRA e sa mentinem temperatura corpului in segmentul de 37.5- 38.4 C.

Vreau sa remarc cu litere rosii: ACEASTA ESTE STRICT EXPERIENTA PROPRIE.

FIECARE COPIL E INDIVIDUAL.

Adica, observati copilul si in colaborare cu medicul formati strategia PROPRIE de scadere a febrei, in dependeta de copil, de tipul de febra, de tipul de infectie, etc……

Va doresc sanatate !

 

 

Citeste mai mult:

Febra – mecanism de protecție al organismului . Cînd trebuie să o scădem ?

Combaterea febrei în mod medicamentos

Combaterea febrei, metode fizice

Remedii contra iritatiilor de sub scutec

Una din problemele cu care ne-am ciocnit atunci cind piciul era micut, 0-1 luni, a fost iritatiile de sub scutec.

Indiferent de straduintele noastre si ale medicului, poponeata rosie cauza suferinta micutului.

 

 

Incercasem mai multe posibilitati:

 

1) Am alternat diferite scutece de la diferiti producatori.

 

2) Il lasam la maxim cu poponeata goala.

 

3) Taiam scutecul, ca sa poata patrunde aerul mai usor.

 

4) Copilul era imediat schimbat si spalat cu infuzie de musetele sau pur si simplu apa, fara a folosi servetele umede care irita adesea poponeata, fara spun care poate irita pielea.

 

5) Tineam o dieta destul de stricta, pentru ca sa nu-l doara burtica si scaunul sa nu fie atit de acid.

 

6) Am utilizat Colief – care e un ferment special, numit lactaza, necesara pentru a digera mai bine lactoza din laptele matern si astfel sa scadem un pic din aciditatea scaunului.

 

Remediul 5 si 6 au dat un efect destul de bun.

 

7) Am utilizat diferite remedii de tratament al arsurilor provocate de scaunul piciului:

 

– pudra – nu ajuta prea mult, in plus, pentru fetite nu e chiar recomandata din motiv ca risca sa

faca cancer uterin.

Motivul este ca partiulele mici de talc, patrund in uter, prin caile genitale si irita mucoasa uterina, ceea ce poate duce consecintele elucidate mai sus. (detalii il alt articol)

 

 

– creme din cele mai diverse – nu ne-au ajutat prea mult, mai ales ca marea lor majoritate sunt produse pe baza de ulei mineral (derivat din petrol), care el in sine reprezinta un factor iritant pentru piele, ne mai vorbind de o piele deja afectata. Iar substantele aromatizatoare nu fac decit sa inrautateasca situatia.

Daca pledati pentru o crema procurata din farmacie alegeti, pe cea care are la baza sa uleiuri vegetale: migdale, floarea soarelui, nuci, orez…… fara arome si fara ulei mineral.

 

Medicul ne-a prescris un preparat combinat: pimafucort crema, care reprezinta un medicament ce combina un antibiotic cu antifungic si hidrocortizon.

 Ne-a ajutat un pic, dupa prima administrare am vazut imbunatatire. DAR fiind un preparat hormonal, nu pote fi folosit zilnic, in plus, dupa urmatoarele administrari preparatul mai tare irita pielea. Puisorul plingea atunci cind il ungeam.

Astfel am renuntat, la acest remediu.

 

8) Am facut o crema pentru poponeata cu propriile miini, care ne-a ajutat .

 E cea mai simpla si cea mai naturala crema de pe lume, iar pentru noi s-a dovedit a fi si cea mai eficienta. Acum avem o poponeata fara iritatii. :)

 

Iata reteta: Crema pentru iritatia de sub scutec

  Daca aveti careva sugestii, propuneri, retete mai bune, scrieti, vom citi cu placere :) !

Va doresc sanatate :) !

 

Citeste mai mult:

Copilului nu-i ajunge lapte, simptome

Scăderea secreției de lapte matern, soluții

Reluarea lactației? Poate o mamă adoptivă să hrănească la sînul ei ?

Greutate mică la copilul, sfaturi

Greutatea fetițelor, 0 – 10 ani

Umidificator in camera copiilor

Duphaston, prospect

duphaston

Indicatii, Duphaston

 

Terapia de substitutie hormonala

– pentru contracararea efectelor estrogenilor asupra endometrului in cadrul terapiei de substitutie hormonala la femei cu uter intact, cu afectiuni datorate menopauzei naturale sau celei induse chirurgical.

– insuficienta secretiei de progesteron

 

Tratamentul insuficientei secretiei de progesteron, in caz de:

– dismenoree; endometrioza; amenoree secundara; cicluri neregulate; hemoragii, uterine disfunctionale;

– sindrom premenstrual; avort habitual si iminenta de avort; infertilitate datorata insuficientei secretiei LH (hormon luteinizant).

 

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la didrogesteron sau la oricare dintre excipientii produsului.

Porfirie acuta intermitenta.

Porfiric cutanata.

 

Administrare:

 

Terapia de substitutie hormonala

Se administreaza 10 mg didrogesteron (un comprimat filmat Duphaston) pe zi, in asociere cu terapie estrogenica continua, timp de 14 zile consecutiv, in cadrul ciclului menstrual de 28 zile.

Se administreaza 10 mg didrogesteron pe zi in asociere cu terapie estrogenica ciclica, in ultimele 12 – 14 zile ale terapiei estrogenice. Daca biopsia endometrului sau ecografia indica un raspuns progestogen inadecvat, se recomanda 20 mg didrogesteron (2 comprimate filmate Duphaston).

 

Dismenoree: doza recomandata este de 10 mg didrogesteron de 2 ori pe zi, din ziua 5 pana in ziua 25 a ciclului menstrual. Endometrioza: doza recomandata este de 10 mg didrogesteron de 2 – 3 ori pe zi, din ziua 5 pana in ziua 25 a ciclului menstrual sau continuu. Hemoragii uterine disfunctionale:

pentru a opri hemoragia – doza recomandata este de 10 mg didrogesteron de 2 ori pe zi, timp de 5 – 7 zile; pentru a preveni hemoragia – doza recomandata este de 10 mg didrogesteron de 2 ori pe zi din ziua 11 pana in ziua 25 a ciclului menstrual. Amenoree secundara: se recomanda un produs estrogenic o data pe zi, din ziua 1 pana in ziua 25 a ciclului menstrual, asociat cu 10 mg didrogesteron de 2 ori pe zi, din ziua 11 pana in ziua 25 a ciclului menstrual. Sindrom premenstrual: doza recomandata este de 10 mg didrogesteron de 2 ori pe zi, din ziua 11 pana in ziua 25 a ciclului menstrual.

 

Cicluri neregulate: doza recomandata este de 10 mg didrogesteron de 2 ori pe zi, din ziua 11 pana in ziua 25 a ciclului menstrual.

 

Iminenta de avort: doza recomandau este de 40 mg didrogesteron (4 comprimate filmate Duphaston) in priza unica, urmata de 10 mg didrogesteron la intervale de 8 ore pana la disparitia simptomelor.

 

Avort habitual: doza recomandata este de 10 mg didrogesteron de 2 ori pe zi pana in saptamana 20 de sarcina.

 

Infertilitate datorata insuficientei secretiei LH: doza recomandata este de 10 mg didrogesteron zilnic din ziua 14 pana in ziua 25 a ciclului menstrual. Tratamentul trebuie continuat cel putin 6 cicluri menstruale consecutive. Se recomanda ca tratamentul sa fie continuat si in primele luni de sarcina, asa cum este recomandat la avortul habitual.

 

Compozitie:

Un comprimat filmat contine didrogesteron 10 mg si excipienti: nucleu – lactoza monohidrat, amidon de porumb, hipromeloza, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu, film – Opadry Y-1-7000 white ) Compozitia Opadry Y-1-7000 white: hidroxipropil-metilceluloza, Macrogol 400, dioxid de titan (E 171).

 

Precautii:

La un numar mic de paciente poate sa apara metroragie, care poate fi, insa, prevenita prin cresterea dozei. In cazul administrarii didrogesteronului impreuna cu estrogeni (de exemplu in terapia de substitutie hormonala) contraindicatiile si precautiile legate de tratamentul cu estrogeni trebuie luate in considerare cu atentie. Inaintea inceperii sau reluarii terapiei combinate didrogesteron-estrogeni pentru terapia de substitutie hormonala, se recomanda anamneza atenta cuprinzand atat antecedentele personale cat si heredo-colaterale.

 

Examinarea fizica (incluzand un examen genital si al sanilor) trebuie ghidata atat de anamneza cat si de contraindicatii si precautii pentru utilizare. Pe durata tratamentului, se recomanda controale periodiece cu o frecventa si natura adaptate individual fiecarei paciente. Pacientele trebuie sfatuite care sunt modificarile la nivel mamar care trebuie raportate medicului. Investigatiile, inclusiv mamografia, trebuie efectuate in concordanta cu testele de screening curente acceptate, modificate in functie de particularitatile clinice ale pacientei.

 

O evaluare atenta a raportului beneficiu/risc trebuie efectuata in timp la pacientele care primesc terapie de substitutie hormonala. Sangerati spontane sau sangerati in cantitate mica pot sa apara ocazional in primele luni de tratament. Daca sangerarile spontane apar dupa o perioada mai lunga de tratament sau continua dupa intreruperea tratamentului, cauza trebuie investigata, investigatie care poate include biopsie endometriala pentru a exclude malignitatea endometriala.

 

Reactii adverse:

Tulburari sanguine si ale sistemului limfatic:

In cazuri foarte rare, a fost raportata anemie hemolitica.

Tulburari generale si reactii la locul de administrare: Foarte rar a fost raportat edem.

Tulburari hepatobiliare:

Rar, pot aparea tulburari ale functiei hepatice, uneori insotite de astenie sau stare generala de rau, icter si dureri abdominale.

Reactii la nivelul aparatului reproducator si la nivel mamar:

Pot sa apara sangerari de privatie. (A se vedea si Atentionari speciale si precautii).

Reactii cutanate si la nivelul tesutului subcutanat: Reactiile adverse raportate rar au inclus reactii alergice la nivel cutanat (rash, prurit, urticarie).

Foarte rar a fost raportat angioedem.

Reactiile adverse raportate ocazional includ eruptie cutanata, prurit si urticarie.

 

Supradozaj:

Nu s-a raportat aparitia de manifestari specifice supradozajului. Daca se descopera un supradozaj important intr-un interval de 2 – 3 ore de la administrare si tratamentul este necesar, se recomanda lavaj gastric.

 

Nu exista antidot specific si tratamentul este simptomatic.

Interactiuni cu alte medicamente:

Asocieri nerecomandate

– inductori enzimatici – anticonvulsivante (carbamazepina, fenobarbital, fenitoina, primidona), barbiturice, griseofulvina, rifabutina, rifampicina – scad eficacitatea didrogesteronului.

Sarcina si alaptarea:

Pana in prezent, nu exista nici o dovada ca didrogesteronul nu poate fi utilizat in timpul sarcinii. Didrogesteronul este excretat in laptele matern. Nu se recomanda utilizarea produsului in timpul alaptarii.

Prezentare ambalaj:

Cutie cu un blister a 20 comprimate filmate.

Conditii de pastrare:

A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.

A se pastra la temperaturi sub 30°C, in ambalajul original.

A nu se lasa la indemana copiilor.

 

Sursa prospectului este AICI

 

Adenoizii si fenotipul copilului

Prima oara am auzit de “strasnicul” cuvint adenoizi cind copilul avea virsta de 7 luni. Am mers la un control de rutina la medicul pediatru, care vazindu-ne ne-a zis:  “la voi, copilul e cu ochi albastri si par blond, la sigur ca in timp ca nu veti scapa de adenoizi mariti ….”

A vorbit in asa mod, de parca adenoizii ceea abia asteptau ca copilul sa creasca si sa apara si ei in mod spontan, din singurul motiv ca  baietelul e blond si cu ochi albastri….

Imediat inaintea ohilor mi-a aparut imaginea copiilor pe care ii tin minte de la gradinita- blonzi, palizi, cu nasul intins,gura intredeschisa, fata alungita cu alte cuvine : facies adenoidea, ceva de genul din imaginea de mai jos.

adenoizi

Pentru moment m-am simtit dezarmata vis-a-vis de asa parere categorica, care nu implica nici o abatere de la cele spuse. Eu am mai facut careva tenttive de a intreba, poate totusi se poate de prevenit, dar raspunsul a fost acelasi: “Ce sa-i faci, daca asa e fenotipul !”

Nu ma incinta deloc perspectiva unui adenoidite care sa-i innoureze zilele odorasului meu. Urma de vazut…

Tipul a trecut si iata vreau sa scriu, daca s-a confirmat sau nu prognoza medicului.

 

Deci sa o luam de la capat:

Vegetatiile adenoide (Adenoizii) -masa de tesut limfoidala, localizata in partea superioara a faringelui (in rinofaringe), in spatele nasului. Fac parte din sistemul natural de aparare al copilului fata de patrunderea germenilor si, in general, se diminueaza si dispar inaintea implinirii varstei de zece ani. Vezi imaginea:

adenoizi mariti

Adenoizii sunt de 3 grade. Adenoizii de gradul I nu se trateaza chirurgical, iar cei de gradul II-III se trateaza chirurgical. Pot fi exceptii, cand adenoizii indiferent de grad nu provoaca obstructia nazala,adica copilul respira normal, in asa caz de interventie se poate abtine.

Adenoizii mariti si netratati pot induce diverse complicatii: raceli dese, infectii ale organelor respiratorii inferioare, dureri de cap, deformatia fetei, (fata adenoidala), deformatia dintilor, procese inflamatorii ale urechii.

Din motiv ca creerul nu se alimenteaza suficient cu oxigen, acesti copii obosesc repede, au probleme la invatatura…

Adenoizii cresc in marime cu fiecare infectie a organelor respiratorii superioare. Pentru a-si reveni la marimea initiala ei au nevoie de minim o luna de zile de repaos, prin repaos avem in vederea faptul ca minim timp de o luna copilul sa nu mai inhate deasupra o alta infectie. Numai asa acest tesut va reusi sa-si revina.

Desigur daca e necesar atunci se administreaza  tratament medicamentos care trebuie sa fie dirijat de catre medic.

Sa revenim totusi la fenotip, care e motivul ca copiii cu ochi albastri si blonzi sunt mai predispusi spre a face adenoizi mariti ?

Raspunsul e simplu, doar pentru a-l putea accepta trebuie sa renuntam la conceptul vechi de ingrijire a copilului in regim de “cuptorul bunicii”.

Intr-adevar copiii cu ochi albastri si blonzi au asa predispozitie, oare natura sa-i fi obijduit ? Oare aceasta e o sentinta ?

Nicidecum nu !

Indivizii blonzi cu ochi albastri reprezinta in sine un fenotip nordic. Genetica acestor copii e construita in asa fel, incit individul sa supravietuiasca in zonele reci. Din acest motiv acestor copii le este indicat aerul racoros si umed.  Conditii climaterice care sa fie in armonie cu bagajul gentic al individului.

Aici parca apare o contradictie. Daca copii blonzi cu ochi albastri au nevoie de racoare atunci de ce racesc repede ? De ce apar adenoizii ?

Raspuns: Cu cit in camera va fi mai cald, mai uscat si cu mai mult praf (ultima conditie e valabila pentru toti) cu atit mai repede se va usca mucoasa organelor respiratorii superioare, iar pe o mucoasa usata virusii si bacteriile foarte usor se agata.

Sistemul natural de protectie al copilului prevede ca pe mucoase sa fie mucozitate mai viscoasa sau mai putin, dar nicidecum nu trebuie a fie uscata.

Copii cu fenotip nordic sunt mai predispusi NU sa faca adenoizi, ci mai predispusi sa l-i se usuce mucoasa nazala, bucala…. fapt care implica ulterior dezvoltarea unei infectii respiratorii acute (care  repetindu-se des, favorizeaza cresterea excesiva a adenoizilor).

Astfel un copil, in camera caruia aerul e uscat (mai putin de 50 % umiditatea), iar temperatura aerului e 25 C are un risc mult mai sporit de a face adenoizi decit unul in camera caruia mamica si taticu i-au asigurat umiditatea 50-70%, iar  temp. 18-22C.

Acesta este secretul nostru datorita caruia, copilul, a scapat de prognoza medicului, datorita caruia iepurasul  este sanatos.

 Astfel iata concluziile pe care le-am facut eu, pentru a preveni cresterea excesiva a adenoizilor: 

1) Umiditatea in camera sa fie 50-70 % .

2) Camera sa fie bine, bine aerisita si fara praf.

3) Temperatura nu mai mult de 22 C si nu mai putin de 18 C (supraracelile si supraincalzirile nu aduc nimanui sanatate).

4) Orice IRA trebuie tratata corect, in colaborare cu medicul. (fie ea e de origine virala sau bacteriana)

5) Este vital ca sa respectam timpul de refacere. Dupa o adenoidita suportata, minim timp de 1 luna sa pazim copilul ca pe ochii din cap, ca sa NU inhate vreo infectie din nou, pina ce tesutul limfoidal isi revine la normal. In caz contrar, adenoizii vor spori cu fiecare infectie.

6) Cit mai mult timp de pentrecut la aer curat (minim 2 ore pe zi).

7) Uneori putem sa propunem apa copilului, chiar in timpul noptii, pentru a evita uscarea mucoasei bucale.

 

Va doresc sanatate !

 Citeste mai mult:

Umidificator in camera copiilor

Scaune auto – branduri

Remedii homeopatice – 7 motive CONTRA

Sputa – analiza

Scorul Apgar

Sputa – analiza

sputa sCantitatea

Daca scuipati putin si se elimina putina sputa, atunci aceasta reprezinta o reactie de aparare a organimsului. Dar daca cantitatea e mare , atunci e vorba de o patologie.

In bronsita cronica sputa se elimina in cantitate de pina la 250 ml timp de 24 ore.

In caz de bronsiectazie sau abces pulmonar  – sputa e abundenta, purulenta, cu miros, pina la 500 ml timp de 24 ore.

 

Manifestari

Tusa de dimineata este caracteristica in primul rind pentru fumatori cu bronsita cronica. Noaptea, sputa se acumuleaza, iar dupa trezire cind omul se ridica si isi schimba pozitia, are loc tusa.

Tusa cu sputa, din timpul zilei, la adolescenti, poate vorbi despre prezenta unei sinusite si nu a unei bronsite. Dar, aceasta medicul va determina, cu siguranta.

In dependenta de pozitia corpului bolnavului, sputa se poate elibera mai suor sau mai greu. Astfel pozitia in care sputa se elimina cel mai bine permite de a  determina unde este localizat focarul de inflamatie.  Astfel dupa cum urmeaza:

In caz de bronsiectazie pe stinga – sputa se va elimina mai usor daca bolnavul va sta pe dreapta si invers.

In caz de bronsiectazie localizata in partea anterioara a plaminilor – sputa se va elimina mai usor in pozitie culcat pe spate. Daca in partea posterioara atunci – pe burta.

 

Culoarea si consitenta sputei

 

Sputa transparenta – normal;

sputa

 

Sputa mucoasa – tulbure, opaca –  are loc proces inflamatoriu; Sputa mucoasa e  viscoasa, fara elementele celulare. Apare in multe boli acute și cronice ale tractului respirator superior și inferior.

 

 

sputa - копия

 

Sputa purulenta – contine puroi. Culoarea e verde sau galbena.  De cele mai multe ori se intilneste sputa sero – purulenta.

 

 

 

sputa - копия (2)

 

Sputa cu singe – hemoragii la nivelul plaminilor (sputa e pur sanguinolenta), sau muco-purulenta cu fire de singe se intilneste in cazul bronsiectaziilor, pneumoniilor, cancerului, tuberculozei. E un simptom care solicita de urgenta interventie medicala.

 

 

Sputa ruginie – daca singele eliminat se retine in canalele respiratorii, atunci hemoglobina se transforma in hemosiderină si culoarea sputei devine ruginie.

Singele din sputa, chiar si in cantitati mici reprezinta un motiv serios de a va adresa urgent la medic.

Spută seroasă –  lichida, incolora, cu bule de aer. Se elimina cind are loc un edem pulmonar.

 

spta oranj

 

Sputa de culoare oranj viu – reflectă reacția eozinofilică și marturiseste despre prezenta unei alergii.

 

 

 

Sputa perlata – contine  incluziuni rotunjite opalescente formate din celule atipice și detritus. Aa tip de sputa apare in cancerul bronhiilor.

Daca lasam sputa sa se sedimenteze atunci putem obtine:  

1) Primul strat – seros cu spuma;

2) Al doilea strat – transpartent, fara culoare;

3) Al treilea strat de culoare verde -sur murdar, cu puroi si tesuturi necrotizate.

Asa tablou apare in caz de gangrena pulmonara.

Sputa cu spiralele lui Kurshman – prezinta niste filamente mici, dense complicate albicioase. – in caz de bronsita sau bronsita asmatica.

Sputa cu granule de “linte” – ghemultele mici verzi-galbui, dense, formate din fribre elastice si cristale de colesterol.  – Tuberculoza.

Dopuri Dietrich – sunt similare cu “boabele de linte” în ceea ce priveste aspectul și compoziția, dar nu conțin în ele  bacterii de tuberculoză și la strivire emana un miros fetid. Apar  în procesele purulente ale sistemului bronho-pulmonar.

 

Mirosul sputei

Sputa de cele mai multe ori e fara de miros. Aparitia unui miros fetid denota fie  degradarea țesutului (gangrenă, cancer) sau  descompunerea proteinelor din sputa care s-a retinut in cavitati (abces, bronsiectazii).

 

Reactia sputei

Sputa de regula are un ph alcalin. Ea devine acida atunci cind are loc descompunerea ei (sta blocata in cavintati mult timp) si atunci cind se amesteca cu suc gastric (fapt care permite de a diferentia tusa cu singe de voma cu singe).

Mai mult:

Vaccinarea – cum reducem riscurile

Febra la copil – lucruri interzise !

Simptomele deshidratării la copil

Paracetamol

Febra – mecanism de protecție al organismului . Cînd trebuie să o scădem ?

Vaccinarea – cum reducem riscurile

vaccinareTema vaccinarii copiilor reprezinta, la moment, un subiect arzator de dezbatere. Problema data a devenit dureroasa din momentul cind tot mai multi parinti au remarcat modificari nedorite in ceea ce priveste santatea odorasului, dupa vaccinare. Totodata riscul bolilor persita, de aici si divirgentele…

Aici nu voi realiza polemici, daca e bine de vaccinat sau nu, aici vreau sa  expun citeva observatii, care ar putea fi de folos parintilor care au decis sa vaccineze copilul.

 

Daca ati decis sa vaccinati copilul, atunci e vital sa tineti cont de urmatoarele momente:

1) Copilul trebuie sa fie perfect sanatos. Dar daca aveti careva dubii, mai bine aminati vaccinarea pina nu clarificati toate detaliile.

Desigur, aminarea vaccinarii presupune din partea parintilor asumarea responsabilitatii. Adica, daca am decis sa aminam vaccina DTP (difterie, tetanos, tusa convulsiva), normal ca nu ne vom plimbla cu copilul in spatii inchise aglomerate (magazine, terene de joaca inchise,  etc), unde riscul de a inhata o tusa magareasca este mult mai mare decit daca piciul se plimba cu taticul la aer, pina mama face cumparaturi.

 

2) Copilul trebuie sa fie bine, bine hidratat.

Retineti, medicamentele reprezinte niste substante xenobiotice.

  (Xenobiotic (din gr. xenos, “străin”) este orice compus chimic care se găsește în organism, dar care nu este produs de către acesta. Astfel de compuși chimici pot fi: Medicamentele; Substanțele chimice industriale;Pesticidele ;Poluanții produși prin piroliză din alimente preparate;Alcaloizii;Toxinele produse de mucegaiuri –  sursa: De la Wikipedia, enciclopedia liberă.)

Vaccinul, oricare nu ar fi el, contine urme de antibiotic, conservanti, stimuleti ai reactiei imunitare, bucati de virusi, bacterii, sau chiar microorganisme vii.

Toate aceste “bunatati” sint introduse copilului direct in singe, pentru a genera o reactie imunitara.

            Pentru a avea parte de cit mai putine reactii adverse, este necesar, ca toate aceste substante sa fie eliminate din organism cit mai repede. Pentru ca substantele toxice din vaccin sa contacteze cit mai putin timp cu tesuturile corpului.

Pentru a realiza acest fapt, organismul are nevoie de lichide in abundenta si de resurse proprii pentru metabolizarea lor (enzime).

 Parintii sunt obligati sa asigure copilul cu partea intii – adica lichide. Anume din acest motiv, medicii adesea nu recomanda vaccinarea atunci cind afara e foarte cald (risc de deshidratare)

 Substantele toxice din vaccin mai greu se elimina din organism, din cauza lipsei de lichide, fapt care creste semnificativ riscul reactiilor adverse. Adica acel conservant toxic, in loc sa fie neutralizat timp de 24 ore, el va sta in contact cu sistemul nervos al copilului 48 ore – respectiv riscul de leziune e mai mare. In plus vreau sa remarc, ca nu am vazut in nici un prospect al vaccinului in cit timp concret se elimina din organism substantele auxiliare ale vaccinului. Cifrele de sus, reprezinta doar un exemplu. Pe cind in prospecte farmacocinetica nu e descrisa. La acea rubrica sta remarca: “Nu este cazul”. Faptul acesta m-a pus in garda, dar despre asta mai tirziu…).

Cit despre partea a doua, necesara pentru metabolizarea xenobioticelor, adica despre enzimele necesare – organismul le produce singur.

Aici as vrea sa atentionez doua momente:

 1) Uneori, copii, din nascare le lipsesc anumite enzime necesare pentru metabolizarea xenobiotecelor. Sau, este prezenta o insuficienta a unei anumite enzime (insuficienta la fel e conditionata genetic) .

Aceasta reprezinta o particularitate a organismului, se intilneste rar si cu cit mai devreme e depistata cu atit mai bine pentru copil.

2) Copilul e sanatos, doar ca are nevoie de hrana echilibrata pentru a avea “material de constructie” pentru enzime.

 

De aici reiese urmatoarea cerinta:

 3)  Copilul trebuie sa fie hranit.

Desigur e clar ca malnutritia, la orice virsta, nu aduce beneficii sanatatii organismului in crestere. Detalii:   Alăptarea și sindromul copilului “cuminte”

Vreau sa ma opresc la un caz mai particular, care la moment se considera “fiziologic“. Este vorba de foamea “fiziologica a noi-nascutilor”.  Atunci, cind bebelusii dupa nastere din cele mai diverse motive sufera foame si deshidratare.

Despre impactul negativ al acestei practici a scris I.A Arsavschi, detalii : Alaptarea imediat dupa nastere. Impactul negativ al alaptatului intirziat.

Mai mult: Imaturitatea fiziologica la nou nascuti. Metode de compensare, Imaturitatea fiziologica – sursa tuturor relelor

Acum, sa ne imaginam ce ravagii fac substantele toxice din vaccin, intr-un organism mic, deshidrat si flamind. Un organism care datorita faptului ca nu are lichide si hrana nu are “arme” de a lupta contra substantelor straine intruse. Organismul are nevoie de hrana pentru a avea din ce “fabrica” enzime, fermentii necesari, etc, pentru eliminarea substantelor toxice din vaccin.

Dar in situatia cind nou-nascutul flamind e vaccinat – corpul din motivul insuficientei de apa si hrana nu poate metaboliza si inlatura otrava, care circulind prin organism intoxifica treptat tesuturile.

Astfel si diverse reactii adverse nu se lasa mult de asteptat. 🙁

Reactiile adverse sunt urmate de alte tratament medicamentos, iar copilul sanatos tun la nastere se cufunda in lumea preparatelor medicale.

Astfel, pentru a evita intoxicarea cu substantele vaccinului, urmariti ca copilul sa aiba lichide suficiente pentru a scoate rapid din organism toxinele, cit si hrana ca sa aiba din ce construi propriile enzime.

    Numai asa se va minimiza riscul reactiilor adverse generate de vaccin, dar din pacate, nu de a le elimina complet.

 

 4) Alergie sau reactie de aparare a organismului ?

 Aceasta ultima problema gaseste la diferti medici, diferite abordari.

Unii spun ca inainte de vaccinare e necesar de a administra preparate antialergice, altii spun ca nu e cazul.

De unde vine aceasta divirgenta ?

 Pentru inceput as vrea sa definim doua  notiuni:

 Alergia- este o reacție anormală, disproporționată, exagerată și excesivă a sistemului imunitar al unui organism, față de antigeneexogene care sunt bine tolerate de subiecții normali. (De la Wikipedia, enciclopedia liberă)

 Vaccin – preparat biologic din microbi sau toxine atenuate, care este inoculat în organism în scopul obținerii imunității. (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane)

 

Din definitiile de mai sus, vedem clar ca alergia reprezinta o reactie imunitara nedorita, atunci cind sistemul imunitar ataca proteine care in realitate nu dauneaza organismului.

Totodata,  vaccinul este conceput anume pentru a trezi o reactie imunitara de aparare. Vaccinul este catalogat de organism ca fiind periculos (ca e vorba de o infectie), datorita componentei sale (parti de microbi sau chiar microbi vii, toxine, urme de antibiotice) si e normal ca el sa atace partile sale componente pentru a le neutraliza si a forma imunitatea dorita.

 

            Din cele expuse, reiese ca reactiile organismului la vaccin nu au nimic de a face cu alergia, ci sunt niste reactii normale de aparare fata de intrusi (parti de germeni patogeni, bacterii vii, virusi vii, toxine, secretii, etc.) care se manifesta diferit de la individ la individ.

            Iar administrarea antihistaminicelor nu face decit sa innabuse acel “clopotel” numit histamina – clopotel care suna si da semnal in tot organismul ca este un intrus ce trebuie neutralizat.

 

Desigur, sunt cazuri exceptionale, cind organismul reactioneaza mult prea vitejeste si produce antihistamina in exces (antihistamina e o substanta toxica) intoxicind organismul, atunci medicul decide ce preparate antihistaminice trebuie de administrat, ce picuratori si tot medicul decide strategia de ajutor pentru copil.

 

Totusi orice intrebare, temere, propunere TREBUIE de discutata cu medicul, numai asa vom obtine cele mai bune rezultate.

 

Va doresc sanatate !

 

Citeste:

Remedii homeopatice – 7 motive CONTRA

Stafilococul auriu și rezistența la diferiți factori

Pompa de sani electrica Philips Avent sau dubla Medela, ce aleg ?

Toxicodermie la copil

Greutatea fetițelor, 0 – 10 ani

Greutate mică la copilul de 0-1 an

Remedii homeopatice – 7 motive CONTRA

HomeopatiaIn acest articol, vreau sa vorbesc despre experienta proprie obtinuta privitor la administrarea medicamentelor homeopatice.

Voi vorbi numai despre acele preparate medicamentoase, pe care le-am incercat. Voi relata, efectul, voi analiza componenta si desigur concluzia proprie.

 

Conform dictionarului explicativ homeopatie este:

HOMEOPATÍE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care consta in administrarea în doze foarte mici a substanțelor care, in cantități mari, ar putea provoca unui om sănătos o afecțiune analoagă cu aceea care este combatută.

Homeopatia, este o formă a medicinei alternative, in care medicii tratează pacienții cu preparate foarte diluate despre care se crede că provocă oameniilor sănătoși simptome similare cu cele prezentate de către pacient. (definitie preluata din Wikipedia).

Ma jos vreau sa scriu citeva motive de ce, eu ca mamica, am refuzat sa administrez copilului asa preparate:

 

1) Nu au fost realizate studii, care sa corespunda normelor stiintifice standart, privitor la eficienta lor.

Studiile care -au facut de cele mai multe ori incalca careva principii.

 

2) La majoritatea dintre ele, daca deschidem propectul lipseste farmacocinetica.  (FARMACOCINÉTIC, -Ă ramură a farmacologiei care studiază fenomenele ce intervin în procesele de absorbție, distribuție, transformare și eliminare a medicamentelor din organism.  – Dictionarul Explicativ al Limbii Romane ).

Eu nu as administra copilului niste substante care nu stiu cum interactioneaza cu organismul si nu stiu cum sunt eliminate si nu stiu cum trateaza.

In orice alt medicament este scris timpul de injumatatire a substantei active, unde se metabolizeaza, cum stimuleaza sau inhiba careva procese, ce structuri sunt implicate… dar la preparatele homeopatice nu este nimic din toate astea descris, totul se petrece in mod secret 🙂 .

 

3) Nu sunt descrise careva efecte adverse.

Faptul ca efectele adverse nu sunt descrise aceasta nu inseamna ca ele lipsesc. Aceasta vorbeste despre un singur fapt –  daca apare efect advers, sunt vinovati toti si mama, si medicul, si virsul, si bacteriile, si natura, si pisica, si ciinele, etc….. NUMAI nu medicamentul in cauza. Asta se numeste “a arunca piatra in gradina altuia.”

 

4) Efectele adverse daca apar, de exempu, pete pe corp, sunt calificate de medicul homeopat ca o reactie pozitiva a organismului de curatare. 

Aici chiar e interesant.

Multe procese in organism pot fi calificate ca fiind “de curatare” (greata, voma, urinarea, transpiratia, tusa – curata bronhiile,  eliminarile nazale –  curata nasul, fagocitarea celulelor imbolnavite, neutralizarea histaminei………etc….etc…)  si la diferite niveluri ele au toate legatura unele cu altele.

Imi este interesant, cum medicina homeopatica determina, de exemplu in cazul unei eruptii cutanate, rezultate dupa administrarea unui preparat homeopatic, daca este implicat sistemul imunitar in aceasta reactie sau nu ? Daca e vorba de o alergie neta sau de o pseudoalergie care vizual se manifesta la fel ?  Mai ales, ca in prospectul medicamentului nu se vorbeste absolut nimic despre ce este reactie normala si ce este anormal.

Adesea medicilor chiar si cu analize le este dificil de a trasa granitele, deoarece sunt implicati multi factori, iar organismul copilului e inedit de felul sau.

Dar aici, medicul homeopat “la ochi” – a vazut eruptia – se expune categoric: E reactie pozitiva de curatare  a organismului.

Organismul are mecanisme, bine puse la punct, de curatare si protectie.

Administrind un oarecare medicament (fie homeopat, fie alopat ) organismul incerca sa le neutralizeze cit mai rapid.

Asa chiar daca homeopatia are pretentia ca e inofensiva, organismul oricum reactioneaza la aceste preparate ca la xenobiotice si el incerca sa se protejeaze, metabolizindu-le.

Aceasta reactie este comuna pentru toate preparatele medicamentoase. Asa ca afirmatia ca daca copilul s-a umplut de bube dupa un preparat homeopatic este o reactie pozitiva reprezinta doar o chestie de credinta si nimic mai mult.

 

5) Medicamentele homeopatice sunt inofensive sau inutile

 Aceasta  convingere isi are radacinele intr-un adevar vechi:

Ceea ce e bun pentru organismul nostru – e bun si pentru bacterii, iar ceea ce e daunator pentru ele – e daunator si pentru noi.

Astfel, daca vrem sa daunam infectiei – vom lua medicamente care vrei nu vrei, mai mult sau mai putin, aduc un careva prejudiciu si organismului.

Dar daca medicamentul pretinde ca e 100 % inofensiv –  atunci cum vom distruge infectia ? Desigur putem zice, ca organismul se va descurca singurel. Dar daca nu ?

Ne alegem cu o amigdalita cronica ? Dar in cazul pneumoniilor bacteriene ?

6) NU este demonstrat ca preparatele homeopatice ajuta intr-adevar.

 

In cazul unei viroze nu este asa strasnic. Dar in cazul unei infectii bacteriene ce ia amploare, riscam cu viata copilului si cu cit mai mic e piciu, cu atit riscul e mai mare.

In plus, chiar nu inteleg, cum particica ceea de musetel, de marime nano, va ajuta copilul, daca un ceai din aceeasi planta ajuta nesemnificativ.

Sau cum a spus medicul la care am fost  (citez):”particica e foarte mica, acolo e doar partea sa energetica” 🙂

Sincer, e un mister pentru mine, cum producatorii au diferentiat partea energetica de cea fizica…..   si inca toate aceste particule “nano-energetice”, trebuie sa se pastreze in alcool etilic si polisorbat.   🙂

Iar in prospect scrie (guna oral spray) ca medicamentul normalizeaza microflora cavitatii bucale.

De cind alcoolul etilic si polisorbatul normalizeaza microflora ?

Faptul ca ele constituie niste antiseptice care distrug tot – cred,  aceasta e si substanta activa, anume aceste componente si distrug microfolora atit patogena cit si cea normala.

Iar particulele “nano-energetice”  reprezinta o fantoma in care trebuie sa credem. 🙂

(In alt articol, voi descrie mai in detaliu un rind de medicamente homeopatice)

 

7) Din pacate stiu un caz concret, cind din cauza ca copilul nu a primit ajutor adecvat (mamica trata piciul cu preparate homeopatice), iepurasul a decedat. (Ma gindeam sa nu scriu despre asta, dar poate situatia data ar face ca parintii sa ia atitudinde serioasa fata de niste medicamente in propesctul carora  scrie ca trateaza tot si toate, fara efecte adverse, dar fara sa descrie concret cum are loc procesul de insanatosire si cum este implicat medicamentul concret in acest mecanism complex).

 

 

Desigur, imi dau seama, ca vor fi multe pareri contra la cele expuse mai sus. Dar acestea sunt observatiile mele proprii.  In orice caz, orice medicament trebuie administrat numai cu acordul medicului.

 

Daca aveti alta experienta scrieti. Impreuna vom gasi adevarul 🙂

Citeste  mai mult:

Stafilococul auriu și rezistența la diferiți factori

Scaune auto – branduri

Combaterea febrei în mod medicamentos

Tipuri de febră la copii

Febra – mecanism de protecție al organismului . Cînd trebuie să o scădem ?

 

Probiotice sau prebiotice

probiotice

Aceasta tema este mult disputata. In unele surse gasim ca preparatele pro/prebiotice sunt indispensabile, in altele ca sunt inutile sau chiar nocive.

Totusi ce sa faca o mamica care se confrunta cu “problema burticii la bebelus ” ?

Pentru inceput doua definitii:

 

Probiotice – microorganisme, care fiind consumate de om ii pot fi utile pentru sanatate. De cele mai multe ori in calitate de probiotice sunt bacteriile, dar pot fi si alte microorganisme, de exemplu ciupercile.

Prebiotice – sunt substante care nu sunt digerate de catre sistemul digestiv al omului si respectiv nu se asimileaza in sectoarele superioare ale tractului gastro-intestinal. Prebioticele  sunt hrana pentru microflora “buna”, adica ele reprezinta niste substante care stimuleaza acvititatea vitala a florei intestinale.

In continuare vreau sa relatez pe scurt experienta proprie privitor la aplicarea acestor preparate, vreau sa redau observatiile si rezultatele tratamentelor  cu implicarea probioticelor si prebioticelor.

Sper ca informatia data sa fie utila si altor mamici 🙂

La scurt timp dupa nasterea copilului m-am ciocnit cu asa fenomen, cum ar fi scaun lichid si copil iritat. Am apelat la medic, iar in urma consultatie s-a decis de a face doua analize: coprograma (despre ea voi vorbi in al articol) analiza maselor fecale la dimicorbism intestinal.

Astfel, la un copil de 3 saptamini am primit urmatorul rezultat, vezi imaginea intii.

La scurt timp dupanaliza maselor fecale

 

Pediatrul mi-a spus, ca e vorba de disbioza si nu de dimicrobism intestinal. Ca la virsta de 3 saptamini e normal sa fie asa analize, care nu corespund suta la suta cu standartul. Copilul era hranit la sin.

In cele din urma n-i s-a prescris probiotice (vreo 2 preparate) pe care urma sa le urmam in continuu timp de 1 luna, dupa care sa vedem rezultatul.

Zis si facut. Peste o luna de “tratament al burticii” cu probiotice (se administrau bifidobacterii si lactobacterii) am repetat analiza. Iata rezultatele. (vezi imaginea de mai jos )

Daca sa stai si sa analizezi rezultatele se evidentiaza un lucru:

Rezultatele andimicorbism intestinal

Rezultatele analizei de la 2 luni sunt mai rele decit cele dela 3 saptamini. Si toate acestea pe fon continuu de administrare a probioticelor.

Nu-mi puteam explica, de fapt nici medicul nu mi-a dat un raspuns, de ce asa ? De ce un copil hranit la sin, care nu a primit antibiotice, care primeste in continuu probiotice care ar trebui sa regleze flora intestinala are rezultate care arata ca flora intestinala normala  a copilului este in scadere. Si mai repet o data – pe fon de administrare a probioticelor -care pretind ca au rol de reglare a florei si nu de suprimare.

Atunci de unde asa rezultat ?

Medicul a decis sa mai administram inca probiotice, le incercasem deja mai pe toate (linex, bifiform, bifidumbacterin, etc. )

Asa a mai durat o vreme (+ 2 luni), bacterii, bacterii bacterii.

Imi era straniu de ce in intestinul copilasului meu, bacteriile nu vor nicicum sa-si gaseasca echilibrul, care e problema, parca facem totul corect, urmam indicatiile medicului, in propectele frumos scrie, ca administrarea probioticelor regleaza flora, de ce la noi nu merge ? Unde e secretul.

Si parca treaca mearga faptul ca cifrele noastre nu corespundeau cu cele standarte, dar mi-a atras atentia asa un punct din analiza despre Enterococi. In formular, (punctul 9) se vede clar ca flora normala contina c-am aceeasi cantitate de enterococi ca si bifidobacterii. Adica au si ei rolul lor acolo. Dar la noi titrul era zero.

disbacterioza

De ce ?

Mergem la gastrolog, unul spune ca nu avem nevoie de flora saprofita si Dumnezeu cu ea, altul zice ca e un specific al copilului meu, ca iata alte bacterii au crescut, da enterococii nu vor si gata, ce mister…….

Mai jos, prezint alta analiza, facuta, pe fon de doze continue de probiotice. Se vede ca bifido si lacto- bacteriile parca s-au normalizat, dar enterococii nagitosi nu vor si gata sa traisca linga bebeul meu.

Im mers la alt gastrolog, sa-i dea Dumnezeu sanatate. I-am prezentat toate analizele. Si ea mi-a spus asa un lucru:

Incetam orice probiotic, vom administra un prebiotic timp de 1 luna.

Am mers si pe aceasta cale. In rezultat, flora s-a normalizat cit de cit siiiiiiiiiiiiiiiiiii

au crescut singurei mult asteptatii enterococi.

 

probiotice

Iar acum vreau sa explic ce s-a intimplat, de ce pe fon de probiotice scadea flora copilului, de ce prebioticele ne-au ajutat.

LA nastere copilul are intestinul steril.

Imediat ce el vine in lumea noastra, prin gura, in intestin, patrund bacterii, care se vor inmulti si vor forma flora normala, naturala a copilului.

Acest proces dureaza si pina la echilibrarea completa a microflorei intestinale mamicile se pot confrunta cu diferite momente ne placute: balonari, dureri de burtica, scaune lichide,etc.

In momentul in care noi am decis, sa ajutam copilul administrindu-i probiotice, care nu sunt altceva decit niste organisme straine, noi am inceput (fara sa stim) o campanie de suprimare a florei naturale.

Adica, in momentul in care copilul inca nu si-a stabilizat flora, noi in mod artifical administram bacterii, ele vor ocupa spatiul vital pe care trebuia sa-l ocupe flora naturala a copilului.

Anume prin aceasta se explica rezultatele mai rele ale analizei dupa administrarea probioticelor.

IN loc flora copilului sa se inmulteasca, locul era ocupat de flora sintetica. Care apropo, un moment important: NU  are capacitate de inmultire in intestin.  Organismele probiotice pe care le procuram din farmacii sunt genetic modificate, ele nu traiesc in intestin mai mult de 2 saptamini. Ele nu au capacitatea de a se multiplica.

Si atunci cind medici administreaza IN CONTINUU probiotice, sub lozinca “las, ca rau nu-i va face”, in timp indelungat, flora naturala a  unui copil mic, nu reuseste sa se dezvolte, deoarece e suprimata de flora straina. In prospectele probioticelor scrie asa : “Probioticele reprezinta un concurent natural al multor bacterii patogene, ca le suprima prin faptul ca le ocupa habitatul de viata” Dar oare acest efect nu are loc si fata de microflora naturala ??????

Din propria experienta pot sa zic ca DA. Si analizele confirma acest fapt.

Dupa parerea mea, probioticele are sens de administrat numai pe o perioada scurta si in anumite cazuri, de exemplu dupa administrarea antibioticelor se poate de utilizat aceste microorganisme ca ele sa-si faca putin treaba (sa tine putin locul sa nu vina stafilococii si candida la putere) pina ce flora normal isi vine in forma, asta ar fi in jur de 5-10 zile, maxim, 2 saptamini. Dar nicidecum luni de-a rindul (asa cum ne prescria medicul).

Deci, sa nu ne abatem.

Flora intestinala a copilului s-a normalizat din momentul cind am incetat de a mai administra probiotice. Adica cele pe care le-a baut, au murit timp de 2 saptamini, iar flora normala a avut spatiu pentru a se dezvolta. IN plus, hrana speciala pe care ne-a prescris-o medicul ((prebioticele)- intetionat nu scriu denumirea preparatului, pentru fiecare medicul va decide), a contribuit la dezvoltarea florei naturale, prin urmare, au aparut si enterococii, lipsa carora nu era un specific al copilului ci un semnal, ca terapia aplicata de medic, nu este corecta.

Prin urmare daca ne dorim ca flora copilului sa se echilibreze cit mai rapid, nu e nevoie, chiar as zice e o nebunie curata sa administrezi luni de zile probiotice, mai bine asigurati flora cu hrana sanatoasa, iar pentru un bebe si bacteriutele din intestin cel bun lucru este laptele matern :).    Daca se doreste ceva suplimentar, colaborati cu medicul.

 

Vreau sa remarc, ca indiferent de cele expuse mai sus, pentru fiecare problema a copilului TREBUIE de consultat medicul.

 

Va doresc sanatate multa multa 🙂 !

 

Citeste mai mult:

Laptele matern – tipuri

Copilului nu-i ajunge lapte, simptome

Alăptarea și sindromul copilului “cuminte”

E suficient de gras laptele meu ?

Laptele matern și sănătatea copilului

 

Protecția împotriva Stafilococilor

Totuși, cum să ne apărăm de un așa inamic bine înarmat, cum ar fi stafilococul auriu.

Cel mai interesant este că necătînd la tot arsenalul său de luptă (toxine puternice, fermenți specifici, rezistență la factorii mediului extern și la diferite medicamente) stafilococul auriu nu e în stare să învingă sistemului imunitar al unui om sănătos: pentru fiecare toxină organismul are are  un antidot, imunitatea locală cît și cea generală e capabilă să rețină dezvoltarea, înmulțirea stafilococilor și să prevină apariția bolii.

Stafilococii se află pretutindeni: pe piele, pe mucozitățile din nas, faringe, în intestin, etc. Ei pot trăi pe corpul nostru ani de-a rîndul, fără a provoca îmbolnăviri. Chiar de la naștere, majoritatea copiilor se infectează cu acest microb, dar majoritatea dintre ei, timp de cîteva zile sau săptămîni scapă de această bacterie.

În rinofaringe, stafilococul auriu trăiește, în mod permanent, la 20 % din oameni, alții 60 % sînt purtători ocazionali și numai fiecare al 5-lea dispune de o protecție atît de bună încît  microbul nu poate supraviețui.

Astfel, conchidem că stafilococul auriu se află pretutindeni, iar prezența sa este naturală, dat fiind faptul că face parte din microflora normală a omului. Dar luînd în considerație potențialul patogen al stafilococului este clar de ce acest microb este considerat drept condiționat-patogen, deoarece pentru a provoca o maladie e nevoie de anumite condiții speciale.

 

Condițiile care favorizează infectarea cu stafilococ:


1) Scăderea imunității în urma diferitor boli;

2)  Traume, leziuni ale pielii;

3) Nerespectarea regulilor igienico-sanitare;

4) Dezechilibrul alimentar;

5) Stresuri;

6) Hipovitaminozele (risc de boli infecțioase );

7) Nerespectarea regulilor igienice de pregătire și păstrare a alimentelor (risc de intoxicație alimentară);

Cel mai important este de a diferenția prezența normală a stafilococului în organismul omului (pe piele, în intestin, în vagin, etc) de infecția stafilococică. Faptul că dacă în analize s-a găsit stafilococul, nu înseamnă că, deja, s-a dezvoltat o boală. Adică numai prezența microbului, fără careva simptome ale maladiei nu reprezintă un motiv de a începe un tratament.

Tratamentul bolilor produse de stafilococ reprezintă o sarcină dificilă, dat fiind faptul că stafilococii, foarte repede devin rezistenți față de diverse antibiotice și antiseptice.

            Totuși stafilococul auriu are punctul său slab: El este foarte sensibil la soluție de verde de briliant și la soluție de iod. Medicamente care pot fi găsite în orice casă.

Cît despre, tipul de antibiotic pentru tratamentul stafilococului- acesta poate ales numai de medic, în baza investigațiilor bacteriologice care depistează ce agent patogen a indus boala și la ce medicamente este sensibil.

Astăzi, datorită utilizării, adesea, în mod, neîntemeiat a antibioticilor, tulpinile de stafilococi au devenit foarte rezistente. Cele mai periculoase sînt tulpinile de stafilococi din spitale, ce au supraviețuit necătînd la utilizarea continuă a substanțelor dezinfectante și a antibioticilor.  Totuși, pentru fiecare cojoc se găsește ac. Astfel, pentru un anumit tip de stafilococ, neapărat, se va găsi medicamentul potrivit la care tulpina, concretă, este sensibilă.

Focarele purulente, sînt eliminate din organism pe cale chirurgicală, le fel se administrează imunoglobuline care vor lupta cu infecția.

În tratamentul bolilor induse de stafilococ este foarte important de a elimina factorii care au favorizat declanșarea maladiei (vezi mai sus), deoarece organismul nu obține imunitate permanentă față de acest agent patogen, iar reinfectarea este foarte probabilă, dacă nu se iau măsurile de rigoare.

 

Citește mai mult:

Boli provocate de stafilococul auriu

Stafilocoul auriu și rezistența la diferiți factori

Staphylococcus epidermidis