Avortul – fericirea construită pe oase

sursa imaginii:http://www.aborti.ru

Totul va fi bine, totul va fi ok, nu-ți fă griji, e doar un bot de carne …. Multe metafore ascultă femeia pentru ca să-și adoarmă propria conștiință, pentru ca ea știe, ea cunoaște adevărul, ea știe că toate acestea sînt basme, știe că e vorba de un suflet viu și NU de un țesut anonim, știe că e vorba de copilul ei.

Orice femeie, în suflet știe că avortul e ucidere. Putem să camuflăm rana cu cele mai diverse motive, dar durerea nu pleacă. Acest fapt îl mărturisesc mii de femei care au făcut păcatul avortului, multe dintre ele ar vrea să întoarcă timpul înpoi, dar …..

Adesea avortul este prezentat ca o soluție, la anumite probleme, vizînd o ulterioară stare de bine a vieții.

Nu va faceți iluzii.. dacă ucizi copilul, NU VA FI MAI BINE, NU VA FI !!! Nu se construiește fericirea pe oseminte, oseminte de copii sacrificați.

Chiar dacă pare că totul e planificat, viața se întoarce, astfel, încît pentru sîngele nevinovat se plătește … Și nu uitați nu e nimeni veșnic …. și noi vom muri, și pentru toate vom da răspuns ….

Nu credeți acel gînd care va suflă la ureche că nu sunt bani, că sînteți prea tînără, că soțul nu vrea, că vreți să trăiți pentru sine ……toate se rezolvă în viața aceasta. Nu credeți că atunci cînd curmi o viață veți soluționa problema, nu, te vei îngloda și mai mult. Pe când nașterea puiului, din contra, chiar de va fi greu la început, în schimb veți avea foarte multe bucurii ulterior.

Despre aceasta mărturisesc mii de femei, care în pofida multor circumstanțe au decis să nască.

Unii ar zice, dar ce să faci dacă copilul e bolnav ? Dar oare noi ce facem cînd ne îmbolnăvim incurabil ? Chemăm un doctor să ne ajute sau un doctor care drăguț să ne smulgă mîinile și piciorele, căci de, oricum vom muri …..

Sau ce să facem, căci sîntem săraci: poate să aranjăm pe toți săracii la perete și să-i sacrificăm în numele umanismului, de ce adică, „umanismul” nostru se aplică doar asupra fătului nenăscut? De ce trebuie să moară copilașul pentru sărăcia noastră ?

Cîndva mă gîndeam, ce ar trebui de făcut în situația cînd trebuie de ales dintre viața mamei și a fătului ?

Un preot mi-a dat răspunsul :”dar ce ai face tu, dacă pentru a ieși dintr-o mocirlă -unde stai tu și copilul tău -unul ar trebui să se suie pe capul altuia ca să scape ? ” …..

Uf doare, căci noi ne suim pe capul altuia pentru lucruri și mai puține, pentru carieră, figură, bani, lene, frică, studii ……..

Nu e cazul să căutăm fericirea în omorul unui copil nevinovat, chiar dacă crima a devenit legală, chiar dacă mulți fac asta, nu e cazul. Țipătul mut al unui copil avortat va strigă de dincolo, va zgudui toată viața ca un blestem, despre ce fel de fericire poate fi vorba ? Oare credeți ca sacrificînd un copil ceilalți vor fi fericiți, nu! , vor suferi și copiii născuți.

Sau credeți că dacă avortați după cheful soțului el va fi drăguț cu Dvs ? Nu, toate vor renaște în ură și răutate. Din omorul copilului nu va izvorî dragoste, ci durere, depresie, nevoi …

Dacă sînteți la răspîntie, opriți-vă, nu va lăsați ademenită, copilul are nevoie de Dvs. El simte totul, sînt studii care au demonstrat că atunci cînd se vorbește despre avort, el se lipește neajutorat de peretele uterului căutînd protecție. Și numai Dvs, în lumea aceasta mare îi sinteti armă și scut, numai mama …

Capul sus și nu renunțați luptați pentru el, iar cînd va crește el va lupta pentru Dvs, atunci cînd veți fi neajutoartă….

Da, da, vine o vreme cînd și noi vom îmbătrîni și vom avea nevoie de ajutor, cu ce mînă vom da, cu aceea vom lua …

Restul lumii s-au înarmat contra copiilor prin toate modurile posibile.

Nu vă lăsați puiul măcelărit de acest sistem groaznic, sistem care știe să ia numai, nu-i sacrificați ceea ce aveți mai scump – viața copilașului Dvs. Poate încă nu conștietizați, dar ceea ce purtați în burtică e foarte și foarte scump….

Fiecare copil vine în lume la vremea lui, nu e nimic întîmplător, primiți-l în viața Dvs și veți vedea, veți vedea cu ajutorul Domunului care a fost rostul lucrurilor, numai nu dați mîinile în jos…

Acest articol este un apel pentru viață. Lăsați copiii să se nască! Dați- ii posibilitatea de a trăi, să-și construiască singur ceea ce mama și tata, din diverse motive nu i-au putut oferi, doar dați-i voie să vie în lume, căci bunul Dumnezeu are grijă de toți.

Cu Doamne ajută !

Meșterul Manole – o metaforă despre distrugere. Sau de ce sunt contra predării acestei opere în școală

sursa imaginii: https://i.ytimg.com/

Cîndva demult, demult, pe cînd eram școlariță și credeam că școala ne învața binele și utilul …eh…..

În acest articol aș vrea sa redau viziunea, proprie, asupra operei renumite Meșterul Manole – lucrare care se predă în școli, care are pretenția de a educa, în mod pozitiv, copiii noștri sau cel puțin așa pretind maieștrii educației…

Cînd am făcut cunoștință cu aceasta operă la orele de limbă și literatură română personajul Manole era redat în sensul pozitiv. Iar laitmotivul operei este ”jertfa în numele creației” – sună extraordinar și spectaculos, iar drama care se joaca în imaginația copilului unde niște neni zidesc o femeie însarcinată în perete în numele „creației” nu poate să nu lase amprente spirituale , amprente care poate din start nici nu le simțim, nu, e doar literatură, aceste urme vor da roadele hîdoase mai tîrziu….. când nimeni nu va mai face legătura cap- coadă ….

Așadar, ne-am oprit la momentul unde „marele meșter” Manole sacrifică o ființă umană, împreună cu alți zidari…

Ce este totuși acest moment ?

Unde am ajuns, sau mai bine spus, se vede ca nu am plecat departe de vremurile sacrificiilor umane …

Cu alte cuvine – are loc jerfa în numele „zeiței Creație” ….. adică dă, pentru o creație umană nu e mare lucru sa ucizi pe cineva… aceasta redat la nivelul hiperbolic și simbolic, dar ce mesaj se ascunde ?

Roadele acestui mesaj le vedem, azi pretutindeni….

Femeile, barbații toți sînt gata să jertfeasca cu CINEVA în numele propriei creații ….

Și nu contează că omul de fapt el e însuși creația Cuiva, e creația lui Dumnezeu cel viu.

Meșterul Manole e zidar, el își exersează profesia la nivelul sau și nu se oprește în fața problemelor. Azi televiziunea zilnic ne arată modele de comportament uman, unde omul își urmează visul său pămîntesc indiferent de circumstanțe….

În așa fel am ajuns la momentul cînd în numele carierei, profesiei noi sacrificam totul și în primul rînd procedăm ca meșterul Manole, îi sacrificăm, pe altarul idolilor moderni, pe apropiații noștri: soț, soție, copii, familie.

Distrugem familii, facem avorturi, nu naștem copii, nu avem timp să ne vizităm buneii, să întindem o mînă de ajutor …. doar pentru a atinge visul, un vis care e chiar vis, căci se dizolvă în timp și nu rămîne nimic, căci toți sîntem datori cu o moarte și nu luăm nimic cu noi, înafara de dragostea pe care o purtăm în suflet, aceasta e adevărata bogăție.

Dar nu, noi sacrificăm dragostea distre noi pentru a construi un „zid de piatra”, care să ne despartă de cei dragi ….. Și aceasta noi educăm în copiii noștri, aceasta educă de fapt mult lăudata operă Meșterul Manole. Iar pe urmă vom sta bătrîni și părăsiți, întrebîndu-ne unde ne sunt copiii, unde e dragostea lor , dar să ne amintim ce i-am învățat, ce am făcut noi, ce modele de comportament le-am educat ???

La ziua de azi e legal ca femeile sa facă avorturi fie de capul lor, fie cu acordul bărbaților, a mamei, a rudelor, în numele zeiței numite Cariera, Studii, Bani, în numele zeului Comfort, în numele zeului Eu ( cu lozinca mult promovată iubește-te pe tine. Am uitat de porunca Domnului: Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți .)

Azi e normal și legal să ucizi pentru că așa vreai, pentru că ai motiv, pentru că…….. Doar meșterul Manole tot a ucis și tot a avut un motiv și este predat în școli ca personaj pozitiv…..

Și noi educam aceasta la copiii care sunt fragezi și nu își dau seama de toate….

Noi azi, l-am înlocuit pe Dumnezeu adevărat cu idoli cărora le dedicăm toată viața și forțele noastre morale și spirituale….

Am ajuns la absurd, tinerii noștri își fac idol din fotbal, tenis, sport, din artiști, actori, modă, propriul corp ….. câte și mai cîte….

Am uitat prima porunca: „ Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. „

Iar noi ne dăm drept atei, dar nu se prea primește căci în sufletul omului este pecetluit că Dumnezeu există, noi, însă, negînd pe Dumnezeu adevărat încercăm să acoperim golul cu altele și uite așa ne trezim ca devenim idolatri, ne înrolăm în sluja animalelor de companie, a hobbyurilor, a plăcerilor, a carierei…. nu vrem să slujim lui Isus și devenim robi ai viselor proprii, vise efemere care ne dau iluzia că trăim și facem ceva important…..

Cineva spunea :”Cimitirul e plin de oameni de neînlocuit”…

Vin cu o chemare, să păstrăm dragostea și să nu o sacrificăm în numele carierei și a viselor….

În acest articol vreau să zic un NU mare pentru ierarhia de valori care e prezentată copiilor în opera Meșterul Manole. Viața omului e mai importantă…. căci creatorul ei este însuși Dumnezeu.

Citește:

Povestea pisicii

Spirulina si beneficiile ei – experienta proprie

Timiditatea la copii – reguli de depășire