Protecția împotriva Stafilococilor

Totuși, cum să ne apărăm de un așa inamic bine înarmat, cum ar fi stafilococul auriu.

Cel mai interesant este că necătînd la tot arsenalul său de luptă (toxine puternice, fermenți specifici, rezistență la factorii mediului extern și la diferite medicamente) stafilococul auriu nu e în stare să învingă sistemului imunitar al unui om sănătos: pentru fiecare toxină organismul are are  un antidot, imunitatea locală cît și cea generală e capabilă să rețină dezvoltarea, înmulțirea stafilococilor și să prevină apariția bolii.

Stafilococii se află pretutindeni: pe piele, pe mucozitățile din nas, faringe, în intestin, etc. Ei pot trăi pe corpul nostru ani de-a rîndul, fără a provoca îmbolnăviri. Chiar de la naștere, majoritatea copiilor se infectează cu acest microb, dar majoritatea dintre ei, timp de cîteva zile sau săptămîni scapă de această bacterie.

În rinofaringe, stafilococul auriu trăiește, în mod permanent, la 20 % din oameni, alții 60 % sînt purtători ocazionali și numai fiecare al 5-lea dispune de o protecție atît de bună încît  microbul nu poate supraviețui.

Astfel, conchidem că stafilococul auriu se află pretutindeni, iar prezența sa este naturală, dat fiind faptul că face parte din microflora normală a omului. Dar luînd în considerație potențialul patogen al stafilococului este clar de ce acest microb este considerat drept condiționat-patogen, deoarece pentru a provoca o maladie e nevoie de anumite condiții speciale.

 

Condițiile care favorizează infectarea cu stafilococ:


1) Scăderea imunității în urma diferitor boli;

2)  Traume, leziuni ale pielii;

3) Nerespectarea regulilor igienico-sanitare;

4) Dezechilibrul alimentar;

5) Stresuri;

6) Hipovitaminozele (risc de boli infecțioase );

7) Nerespectarea regulilor igienice de pregătire și păstrare a alimentelor (risc de intoxicație alimentară);

Cel mai important este de a diferenția prezența normală a stafilococului în organismul omului (pe piele, în intestin, în vagin, etc) de infecția stafilococică. Faptul că dacă în analize s-a găsit stafilococul, nu înseamnă că, deja, s-a dezvoltat o boală. Adică numai prezența microbului, fără careva simptome ale maladiei nu reprezintă un motiv de a începe un tratament.

Tratamentul bolilor produse de stafilococ reprezintă o sarcină dificilă, dat fiind faptul că stafilococii, foarte repede devin rezistenți față de diverse antibiotice și antiseptice.

            Totuși stafilococul auriu are punctul său slab: El este foarte sensibil la soluție de verde de briliant și la soluție de iod. Medicamente care pot fi găsite în orice casă.

Cît despre, tipul de antibiotic pentru tratamentul stafilococului- acesta poate ales numai de medic, în baza investigațiilor bacteriologice care depistează ce agent patogen a indus boala și la ce medicamente este sensibil.

Astăzi, datorită utilizării, adesea, în mod, neîntemeiat a antibioticilor, tulpinile de stafilococi au devenit foarte rezistente. Cele mai periculoase sînt tulpinile de stafilococi din spitale, ce au supraviețuit necătînd la utilizarea continuă a substanțelor dezinfectante și a antibioticilor.  Totuși, pentru fiecare cojoc se găsește ac. Astfel, pentru un anumit tip de stafilococ, neapărat, se va găsi medicamentul potrivit la care tulpina, concretă, este sensibilă.

Focarele purulente, sînt eliminate din organism pe cale chirurgicală, le fel se administrează imunoglobuline care vor lupta cu infecția.

În tratamentul bolilor induse de stafilococ este foarte important de a elimina factorii care au favorizat declanșarea maladiei (vezi mai sus), deoarece organismul nu obține imunitate permanentă față de acest agent patogen, iar reinfectarea este foarte probabilă, dacă nu se iau măsurile de rigoare.

 

Citește mai mult:

Boli provocate de stafilococul auriu

Stafilocoul auriu și rezistența la diferiți factori

Staphylococcus epidermidis

Boli provocate de stafilococul auriu

Stafilococul auriu poate provoca boli grave. Principalele infecții sunt cele purulente la nivelul diferitor organe ale organismului: furuncule, acnee, mastite, hidrosadenite, abcese, faringite, bronșite, pneumonii, empiemeartrite, osteomielite,meningite, septicemii, endocardite,etc.

Septicemia stafilococică

Septicemia stafilocică, erupții cutanate

Microbul are capacitatea de a produce un ferment special numit coagulaza (acest ferment este numai la acest microb). Cînd de pe suprafața pielii stafilococul auriu  pătrunde într-un flux sangvin stafilococul auriu produce coagulaza și sub acțiunea acestui ferment are loc închegarea sîngelui și bacteriile nimeresc în interiorul microtrombelor – ascunse bine de factorii imunității.

În așa mod poate apărea septicemia stafilococică, alt scenariu ar fi ca  microbul, poate  pătrunde în orice organ al omului (prin intermediul fluxului sangvin) și să inducă procese purulente și inflamatorii.

Septicemia stafilococică, de cele mai multe ori începe de la un focar mic de infecție, cum ar fi  un simplu coș (inflamarea folicului de păr). Din acest focar mic, microbul, prin sînge, conform mecanismului descris mai sus, ajunge și în alte organe. În acest sens, cea mai vulnerabilă zonă este cea a triunghiului format de colțurile gurii și nas. Din această parte a corpului infecția poate să se răspândească foarte ușor spre creier, ceea ce constituie un pericol real pentru viață.  Această complicație este asociată cu faptul că în această zonă a feței (colțurile gurii și nas) nu există bariere mecanice sigure în fața infecției, vene fără valve care ar împiedica ca sîngele să circule în sens invers, musculatura feței, este practic continuu în mișcare ceea ce favorizează răspîndirea microbului.

 

De cele mai multe ori stafilococul induce pneumonii,  ataca valvele inimii, ulcere pot apărea oriunde: în ficat, creier, rinichi, poate induce ostiomielita (inflamarea țesutului osos).

De pe piele, stafilococul auriu poate pătrunde în glandele mamare (anume el e vinovatul principal în apariția mastitelor), de pe mucoase poate pătrunde în căile respiratorii superioare, în ureche, în sinusurile paranazale, să coboare în jos, spre plămîni, provocînd pneumonie.

sindromul stafilococic al pielii opărite

Stafilococii produc toxine foarte puternice, care pot provoca boli grele. Unul dintre aceste toxine este exfoliatina  care afectează nou născuții. Otrava acționează asupra pielii pe care apar bule similare celor generate de arsuri. Această boală e cunoscută sub numele de sindromul stafilococic al pielii opărite.


Intoxicații provocate de stafilococ

Stafilococii reprezintă unul din factorii principali care pot provoca inflamații ale intestinelor: enterite și enterocolite. La fel, ei pot induce intoxicații alimentare grave, datorită toxinelor ce se acumulează în alimentele contaminate cu stafilococ. Aproape 50% din toți stafilococii aurii produc o toxină specifică numită enterotoxină care provoacă diaree sever, vomă, dureri în burtă. Această otravă nu se distruge la temperaturi de 100 C timp de 30 min.

Astfel, mîncarea contaminată cu enterotoxină nu devine inofensivă după procedura de fierbere.

Stafilococii se înmulțesc foarte bine în produsele alimentare: salate din legume sau carne, creme, conserve și o dată cu înmulțirea lor, în produsele alimentare se acumulează tot mai multe toxine.

 

 

Citește mai mult:

Stafilocoul auriu și rezistența la diferiți factori

Staphylococcus aureus

Staphylococcus epidermidis

Stafilococul, e periculos pentru copilul meu ?

Protecția împotriva Stafilococilor

 

 

Stafilococul auriu și rezistența la diferiți factori

Această specie este fenomenală prin gradul său de rezistență la factorii externi. Așa rezistență au și alte bacterii, dar atunci cînd asupra lor acționează factori nefavorabili bacteriile de regulă formează spori, astfel, bacteria moare, dar sporii rămîn, care se activează atunci cînd apar, din nou condiții prielnice de viață.

Pe cînd stafilococul auriu NU formează spori, dar e rezistent la factorii nefavorabili și își păstrează patogenitatea activă.

 

Stafilococul auriu rămîne activ  la uscare, trăiește în praf pînă la 100 de zile;

– Sub razele solare directe trăiește timp de 12 ore;

– Rezistă timp de 10 min la temperaturi de 150 C;

– În alcool etilic pur (etanol) NU moare;

Foarte ușor se adaptează la diferite antibiotice și antiseptice. Produce enzime specifică numită penicilinaze sau beta-lactamaze,  inhibă penicilina și antibioticele beta-lactaminice, datorită acestor enzime, stafilococii devin rezistenți la penicilină și alte antibiotice similare.

– NU se teme de peroxid de hidrogen. În plus, stafilococul auriu aflîndu-se în peroxid de hidrogen produce un ferment special  numit catalaza, care descompune peroxidul de hidrogen, iar microbul asimilează oxigenul obținut în urma acestei reacții chimice.

– Stafilococul auriu dispune de capacitatea unicală de a supraviețui în soluțiile de NaCl (sarea de bucătărie). Trei  lingurițe de sare la un pahar de apă pentru acest microb nu constituie un pericol. De ce acest fapt este atît de important ? Pentru că stafilococul auriu poate supraviețui în glandele sudoripare. Transpirația sărată a omului  nu-i amenință nicicum existența.

În plus, microbul produce un ferment anumit lipaza, care distruge grăsimile și dopul sebaceu ce protejează foliculii de păr.

Practic 100 % din ulcere cutanate sînt provocate de stafilococul auriu.

Citește mai mult:

Boli provocate de stafilococul auriu

Staphylococcus aureus

Staphylococcus epidermidis

Staphylococcus aureus

Acest stafilococ este cel mai agresiv. În comparație cu el, ceilalți stafilococi par a fi niște îngerași.

La microscop, stafilococul auriu, este de culoare oranj-gălbui, de aici îi vine și numele.

Practic, toate problemele medicale ce țin de infecția stafilococică sînt legate anume de acest microorganism.

Numai Staphylococcus aureus  dispune de toate caracteristicile patogene despre care am vorbit anterior  (capsulă protectoare, perete celular, fermenți specializați, hemolizine și toxine puternice) .

Stafilococul este înconjurat de capsulă, care îl protejează de atacul fagocitelor (Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el), astfel, datorită acestui “ambalaj”microbul pătrunde în țesuturile organismului.

Peretele celular, al microbului provoacă inflamații și reacții alergice, neutralizează imunoglobulinele și imobilizează fagocitele.

Stafilococul dispune de un set solid de fermenți care distrug structura celulelor, neutralizează antibioticele. În plus, stafilococul produce hemolizine (de patru tipuri) –  substanțe care descompun și dizolvă eritrocitele (eliberând ,astfel, hemoglobina), leucocitele și multe alte celule.

Pe lîngă tot acest arsenal, stafilococul, eliberează toxine foarte puternice, care sînt mai multe de zece la număr și care pot dăuna grav organismului.

Astfel, vedem că stafilococul nu are concurență, în lumea microbilor,  în vederea “armamentului” de care dispune pentru atac. Anume prin aceasta se explică spectrul larg de boli provocate de acest agent patogen: meningite, otite, amigdalite, pneumonii, sepsisuri, infecții intestinale (colite, enterocolite), abcese, etc.

Anume din acest motiv el este un inamic greu de combătut. Numai Staphylococcus aureus  e în stare în mod abil și perseverent să facă față antibioticelor și antisepticilor. El atacă orice persoană, indiferent de sex, vîrstă, fie bătrîn, adult sau nou născut. Toți sînt sensibili la acest agent patogen.  Stafilococul auriu este acel microb care poate pătrunde în orice organ al omului și să provoace un proces inflamatoriu.  Multe dintre cele mai periculoase boli, sînt legate anume de acest microb.

 

Stafilococul auriu este foarte rezistent la factorii mediului cît și la medicamente.

Mai în detaliu citește aici: Stafilocoul auriu și rezistența la diferiți factori

Maladiile pe care le provoacă sînt foarte diverse după localizare și gradul de afectare a sănătății.

Citește mai mult aici : Boli provocate de stafilococul auriu  și

Protecția împotriva Stafilococilor

 

 

Staphylococcus epidermidis

Acest tip de stafilococ poate trăi oriunde pe mucoase, piele. Capacitatea S. epidermidis de a provoca o boală este mică, deoarece organismului unui om sănătos (chiar al unui nou născut) este capabil să-l neutralizeze.

Majoritatea infecțiilor cu acest microb apar la oamenii slăbiți,  care au suportat intervenții chirurgicale, care se află în secțiile de reanimare. S. epidermidis, de pe piele sau mucozități, prin răni, catetere (sangvine sau urinare) pătrunde în organism…

Poate infecta sîngele, poate provoca inflamații ale inimii, etc.

Adesea Staphylococcus epidermidis poate infecta diferite implaturi chirurgicale, ceea ce dă foarte multă bătaie de cap atît medicilor cît și pacienților săi. E știut faptul că această bacterie este capabilă să formeze o peliculă care crește în implant.

 

Boli produse de S. Epidermidis

Bolile produse de acest agent patogen sînt:

– Infecții ale sîngelui la persoanele ce au cateter sau imunitate scăzută;

– Infecții ale valvelor inimii (fie naturale sau artificiale);

– Infecții ale canalului urinar (in special la persoanele care folosesc catetere urinare);

– Infecții la persoanele ce folosesc catetere pentru dializă peritoneală;

– Infecții ale articulațiilor artificiale (proteze);
– Infecții ale grefelor  vasculare;

– Infecții ale nou născuților;

– Foarte rar, poate provoca septicemie la pacienții spitalizați.

 

Tratamentul S. Epidermidis

Gradul înalt de patogenitate a S. Epidermidis este legat de faptul că acesta poate crea o peliculă pe suprafața plasticului, datorită capsulei sale. Alte microorganisme se pot lega de pelicula formată de stafilococ, formînd astfel, mai multe straturi. Această peliculă constituie un perete protector pentru S. Epidermidis, barieră de care antibioticele nu pot trece.

S. Epidermidis este rezistent la peniciline, amoxicilin și  meticilină. Tulpinile rezistente la aceste antibiotice, de regulă , se află în intestin, dar, chiar și cele de pe piele pot obține această rezistență datorită eliminării antibioticului prin transpirație.

Infecțiile provocate de S. Epidermidis necesită tratament cu antibiotice față de care microbul e sensibil, acestea sînt: vancomicina , rifampicina, gatifloxacin, moxifloxacină.
În paralel cu tratamentul medicamentos, în combaterea infecțiilor provocate de S. Epidermidis  este necesar de a face profilaxia necesară pentru a preveni formarea peliculei produse de microb pe plastic, înlocuirea frecventă a implantului sau a cateterului.

 

Citește mai mult:

Stafilococul, e periculos pentru copilul meu ?

Staphylococcus aureus

Boli provocate de stafilococul auriu

 

Stafilococul, e periculos pentru copilul meu ?

Stafilococii sînt niște organisme vii, numite bacterii. Varietatea lor este foarte mare.  Aceste microorganisme au proprietăți și caracteristici diferite, unele sînt periculoase pentru om, altele nu. Ceea ce este comun pentru  stafilococi, este faptul că au  formă sferică și tind să se înmulțească formînd colonii sub formă de ciorchine.

Nu toți stafilococii sînt periculoși !

Stafilococii, ca și multe alte bacterii, pot fi găsiți în tractul digestiv al omului, pe piele , pe mucoase. De regulă, aceste microorganisme nu dăunează organismului, aceasta se datorează faptului că nu toate tipurile (tulpinile) de stafilococi  sînt patogene. Adică, din această mare categorie a stafilococilor o parte sînt infonesivi pentru om.

La momentul actual, sînt  cunoscute 27 specii de stafilococi, dintre care 14 s-au depistat pe pielea umană și mucozități. Majoritatea stafilococicilor sînt inofensivi pentru om. Din cele 14 specii numai 3 pot provoca îmbolnăviri.  

Și totuși, prin ce este unical și primejdios stafilococul ?

Privit la microscop, acest dușman al sănătății umane este mic, imobil ca o sămînță micuță și inocentă, dar în realitate fiecare component al acestei “semințe” reprezintă o sursă de pericol pentru om.

 

Stafilococul este înconjurat de capsulă, care îl protejează de atacul fagocitelor (Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el), astfel, datorită acestui “ambalaj”microbul pătrunde în țesuturile organismului.

Peretele celular, al microbului provoacă inflamații și reacții alergice, neutralizează imunoglobulinele și imobilizează fagocitele.

Stafilococul dispune de un set solid de fermenți care distrug structura celulelor, neutralizează antibioticele. În plus, stafilococul produce hemolizine (de patru tipuri) –  substanțe care descompun și dizolvă eritrocitele (eliberând ,astfel, hemoglobina), leucocitele și multe alte celule.

Pe lîngă tot acest arsenal, stafilococul, eliberează toxine foarte puternice, care sînt mai multe de zece la număr și care pot dăuna grav organismului.

Astfel, vedem că stafilococul nu are concurență, în lumea microbilor,  în vederea “armamentului” de care dispune pentru atac. Anume prin aceasta se explică spectrul larg de boli provocate de acest agent patogen: meningite, otite, amigdalite, pneumonii, sepsisuri, infecții intestinale (colite, enterocolite), abcese, etc.

Ceea ce este interesant este faptul că nu toți stafilococii dispun de tot “arsenalul” sus enumerat. Majoritatea dintre ei sînt infonesivi pentru om (cele 14 specii). Pentru om sînt periculoase doar 3 specii și aceasta sînt:

În continuare  vom relata anume despre aceste 3 specii:

1) S. saprophyticus

 

Acest microorganism, practic, nu provoacă îmbolnăviri la om. Este cel mai “pașnic” dintre cei trei. Foarte rar afectează copiii.

Cel mai des provoacă infecții ale vezicii urinare (mai rar rinichii), la femei, deoarece mediul său de viață este pielea din jurul organelor genitale și mucoasa canalului urinar.

 

 

2) S. epidermidis

3) Staphylococcus aureus