Protecția împotriva Stafilococilor

Totuși, cum să ne apărăm de un așa inamic bine înarmat, cum ar fi stafilococul auriu.

Cel mai interesant este că necătînd la tot arsenalul său de luptă (toxine puternice, fermenți specifici, rezistență la factorii mediului extern și la diferite medicamente) stafilococul auriu nu e în stare să învingă sistemului imunitar al unui om sănătos: pentru fiecare toxină organismul are are  un antidot, imunitatea locală cît și cea generală e capabilă să rețină dezvoltarea, înmulțirea stafilococilor și să prevină apariția bolii.

Stafilococii se află pretutindeni: pe piele, pe mucozitățile din nas, faringe, în intestin, etc. Ei pot trăi pe corpul nostru ani de-a rîndul, fără a provoca îmbolnăviri. Chiar de la naștere, majoritatea copiilor se infectează cu acest microb, dar majoritatea dintre ei, timp de cîteva zile sau săptămîni scapă de această bacterie.

În rinofaringe, stafilococul auriu trăiește, în mod permanent, la 20 % din oameni, alții 60 % sînt purtători ocazionali și numai fiecare al 5-lea dispune de o protecție atît de bună încît  microbul nu poate supraviețui.

Astfel, conchidem că stafilococul auriu se află pretutindeni, iar prezența sa este naturală, dat fiind faptul că face parte din microflora normală a omului. Dar luînd în considerație potențialul patogen al stafilococului este clar de ce acest microb este considerat drept condiționat-patogen, deoarece pentru a provoca o maladie e nevoie de anumite condiții speciale.

 

Condițiile care favorizează infectarea cu stafilococ:


1) Scăderea imunității în urma diferitor boli;

2)  Traume, leziuni ale pielii;

3) Nerespectarea regulilor igienico-sanitare;

4) Dezechilibrul alimentar;

5) Stresuri;

6) Hipovitaminozele (risc de boli infecțioase );

7) Nerespectarea regulilor igienice de pregătire și păstrare a alimentelor (risc de intoxicație alimentară);

Cel mai important este de a diferenția prezența normală a stafilococului în organismul omului (pe piele, în intestin, în vagin, etc) de infecția stafilococică. Faptul că dacă în analize s-a găsit stafilococul, nu înseamnă că, deja, s-a dezvoltat o boală. Adică numai prezența microbului, fără careva simptome ale maladiei nu reprezintă un motiv de a începe un tratament.

Tratamentul bolilor produse de stafilococ reprezintă o sarcină dificilă, dat fiind faptul că stafilococii, foarte repede devin rezistenți față de diverse antibiotice și antiseptice.

            Totuși stafilococul auriu are punctul său slab: El este foarte sensibil la soluție de verde de briliant și la soluție de iod. Medicamente care pot fi găsite în orice casă.

Cît despre, tipul de antibiotic pentru tratamentul stafilococului- acesta poate ales numai de medic, în baza investigațiilor bacteriologice care depistează ce agent patogen a indus boala și la ce medicamente este sensibil.

Astăzi, datorită utilizării, adesea, în mod, neîntemeiat a antibioticilor, tulpinile de stafilococi au devenit foarte rezistente. Cele mai periculoase sînt tulpinile de stafilococi din spitale, ce au supraviețuit necătînd la utilizarea continuă a substanțelor dezinfectante și a antibioticilor.  Totuși, pentru fiecare cojoc se găsește ac. Astfel, pentru un anumit tip de stafilococ, neapărat, se va găsi medicamentul potrivit la care tulpina, concretă, este sensibilă.

Focarele purulente, sînt eliminate din organism pe cale chirurgicală, le fel se administrează imunoglobuline care vor lupta cu infecția.

În tratamentul bolilor induse de stafilococ este foarte important de a elimina factorii care au favorizat declanșarea maladiei (vezi mai sus), deoarece organismul nu obține imunitate permanentă față de acest agent patogen, iar reinfectarea este foarte probabilă, dacă nu se iau măsurile de rigoare.

 

Citește mai mult:

Boli provocate de stafilococul auriu

Stafilocoul auriu și rezistența la diferiți factori

Staphylococcus epidermidis