Avortul – fericirea construită pe oase

sursa imaginii:http://www.aborti.ru

Totul va fi bine, totul va fi ok, nu-ți fă griji, e doar un bot de carne …. Multe metafore ascultă femeia pentru ca să-și adoarmă propria conștiință, pentru ca ea știe, ea cunoaște adevărul, ea știe că toate acestea sînt basme, știe că e vorba de un suflet viu și NU de un țesut anonim, știe că e vorba de copilul ei.

Orice femeie, în suflet știe că avortul e ucidere. Putem să camuflăm rana cu cele mai diverse motive, dar durerea nu pleacă. Acest fapt îl mărturisesc mii de femei care au făcut păcatul avortului, multe dintre ele ar vrea să întoarcă timpul înpoi, dar …..

Adesea avortul este prezentat ca o soluție, la anumite probleme, vizînd o ulterioară stare de bine a vieții.

Nu va faceți iluzii.. dacă ucizi copilul, NU VA FI MAI BINE, NU VA FI !!! Nu se construiește fericirea pe oseminte, oseminte de copii sacrificați.

Chiar dacă pare că totul e planificat, viața se întoarce, astfel, încît pentru sîngele nevinovat se plătește … Și nu uitați nu e nimeni veșnic …. și noi vom muri, și pentru toate vom da răspuns ….

Nu credeți acel gînd care va suflă la ureche că nu sunt bani, că sînteți prea tînără, că soțul nu vrea, că vreți să trăiți pentru sine ……toate se rezolvă în viața aceasta. Nu credeți că atunci cînd curmi o viață veți soluționa problema, nu, te vei îngloda și mai mult. Pe când nașterea puiului, din contra, chiar de va fi greu la început, în schimb veți avea foarte multe bucurii ulterior.

Despre aceasta mărturisesc mii de femei, care în pofida multor circumstanțe au decis să nască.

Unii ar zice, dar ce să faci dacă copilul e bolnav ? Dar oare noi ce facem cînd ne îmbolnăvim incurabil ? Chemăm un doctor să ne ajute sau un doctor care drăguț să ne smulgă mîinile și piciorele, căci de, oricum vom muri …..

Sau ce să facem, căci sîntem săraci: poate să aranjăm pe toți săracii la perete și să-i sacrificăm în numele umanismului, de ce adică, „umanismul” nostru se aplică doar asupra fătului nenăscut? De ce trebuie să moară copilașul pentru sărăcia noastră ?

Cîndva mă gîndeam, ce ar trebui de făcut în situația cînd trebuie de ales dintre viața mamei și a fătului ?

Un preot mi-a dat răspunsul :”dar ce ai face tu, dacă pentru a ieși dintr-o mocirlă -unde stai tu și copilul tău -unul ar trebui să se suie pe capul altuia ca să scape ? ” …..

Uf doare, căci noi ne suim pe capul altuia pentru lucruri și mai puține, pentru carieră, figură, bani, lene, frică, studii ……..

Nu e cazul să căutăm fericirea în omorul unui copil nevinovat, chiar dacă crima a devenit legală, chiar dacă mulți fac asta, nu e cazul. Țipătul mut al unui copil avortat va strigă de dincolo, va zgudui toată viața ca un blestem, despre ce fel de fericire poate fi vorba ? Oare credeți ca sacrificînd un copil ceilalți vor fi fericiți, nu! , vor suferi și copiii născuți.

Sau credeți că dacă avortați după cheful soțului el va fi drăguț cu Dvs ? Nu, toate vor renaște în ură și răutate. Din omorul copilului nu va izvorî dragoste, ci durere, depresie, nevoi …

Dacă sînteți la răspîntie, opriți-vă, nu va lăsați ademenită, copilul are nevoie de Dvs. El simte totul, sînt studii care au demonstrat că atunci cînd se vorbește despre avort, el se lipește neajutorat de peretele uterului căutînd protecție. Și numai Dvs, în lumea aceasta mare îi sinteti armă și scut, numai mama …

Capul sus și nu renunțați luptați pentru el, iar cînd va crește el va lupta pentru Dvs, atunci cînd veți fi neajutoartă….

Da, da, vine o vreme cînd și noi vom îmbătrîni și vom avea nevoie de ajutor, cu ce mînă vom da, cu aceea vom lua …

Restul lumii s-au înarmat contra copiilor prin toate modurile posibile.

Nu vă lăsați puiul măcelărit de acest sistem groaznic, sistem care știe să ia numai, nu-i sacrificați ceea ce aveți mai scump – viața copilașului Dvs. Poate încă nu conștietizați, dar ceea ce purtați în burtică e foarte și foarte scump….

Fiecare copil vine în lume la vremea lui, nu e nimic întîmplător, primiți-l în viața Dvs și veți vedea, veți vedea cu ajutorul Domunului care a fost rostul lucrurilor, numai nu dați mîinile în jos…

Acest articol este un apel pentru viață. Lăsați copiii să se nască! Dați- ii posibilitatea de a trăi, să-și construiască singur ceea ce mama și tata, din diverse motive nu i-au putut oferi, doar dați-i voie să vie în lume, căci bunul Dumnezeu are grijă de toți.

Cu Doamne ajută !