Meșterul Manole – o metaforă despre distrugere. Sau de ce sunt contra predării acestei opere în școală
sursa imaginii: https://i.ytimg.com/
Cîndva demult, demult, pe cînd eram școlariță și credeam că școala ne învața binele și utilul …eh…..
În acest articol aș vrea sa redau viziunea, proprie, asupra operei renumite Meșterul Manole – lucrare care se predă în școli, care are pretenția de a educa, în mod pozitiv, copiii noștri sau cel puțin așa pretind maieștrii educației…
Cînd am făcut cunoștință cu aceasta operă la orele de limbă și literatură română personajul Manole era redat în sensul pozitiv. Iar laitmotivul operei este ”jertfa în numele creației” – sună extraordinar și spectaculos, iar drama care se joaca în imaginația copilului –unde niște neni zidesc o femeie însarcinată în perete în numele „creației” nu poate să nu lase amprente spirituale , amprente care poate din start nici nu le simțim, nu, e doar literatură, aceste urme vor da roadele hîdoase mai tîrziu….. când nimeni nu va mai face legătura cap- coadă ….
Așadar, ne-am oprit la momentul unde „marele meșter” Manole sacrifică o ființă umană, împreună cu alți zidari…
Ce este totuși acest moment ?
Unde am ajuns, sau mai bine spus, se vede ca nu am plecat departe de vremurile sacrificiilor umane …
Cu alte cuvine – are loc jerfa în numele „zeiței Creație” ….. adică dă, pentru o creație umană nu e mare lucru sa ucizi pe cineva… aceasta redat la nivelul hiperbolic și simbolic, dar ce mesaj se ascunde ?
Roadele acestui mesaj le vedem, azi pretutindeni….
Femeile, barbații toți sînt gata să jertfeasca cu CINEVA în numele propriei creații ….
Și nu contează că omul de fapt el e însuși creația Cuiva, e creația lui Dumnezeu cel viu.
Meșterul Manole e zidar, el își exersează profesia la nivelul sau și nu se oprește în fața problemelor. Azi televiziunea zilnic ne arată modele de comportament uman, unde omul își urmează visul său pămîntesc indiferent de circumstanțe….
În așa fel am ajuns la momentul cînd în numele carierei, profesiei noi sacrificam totul și în primul rînd procedăm ca meșterul Manole, îi sacrificăm, pe altarul idolilor moderni, pe apropiații noștri: soț, soție, copii, familie.
Distrugem familii, facem avorturi, nu naștem copii, nu avem timp să ne vizităm buneii, să întindem o mînă de ajutor …. doar pentru a atinge visul, un vis care e chiar vis, căci se dizolvă în timp și nu rămîne nimic, căci toți sîntem datori cu o moarte și nu luăm nimic cu noi, înafara de dragostea pe care o purtăm în suflet, aceasta e adevărata bogăție.
Dar nu, noi sacrificăm dragostea distre noi pentru a construi un „zid de piatra”, care să ne despartă de cei dragi ….. Și aceasta noi educăm în copiii noștri, aceasta educă de fapt mult lăudata operă Meșterul Manole. Iar pe urmă vom sta bătrîni și părăsiți, întrebîndu-ne unde ne sunt copiii, unde e dragostea lor , dar să ne amintim ce i-am învățat, ce am făcut noi, ce modele de comportament le-am educat ???
La ziua de azi e legal ca femeile sa facă avorturi fie de capul lor, fie cu acordul bărbaților, a mamei, a rudelor, în numele zeiței numite Cariera, Studii, Bani, în numele zeului Comfort, în numele zeului Eu ( cu lozinca mult promovată iubește-te pe tine. Am uitat de porunca Domnului: Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți .)
Azi e normal și legal să ucizi pentru că așa vreai, pentru că ai motiv, pentru că…….. Doar meșterul Manole tot a ucis și tot a avut un motiv și este predat în școli ca personaj pozitiv…..
Și noi educam aceasta la copiii care sunt fragezi și nu își dau seama de toate….
Noi azi, l-am înlocuit pe Dumnezeu adevărat cu idoli cărora le dedicăm toată viața și forțele noastre morale și spirituale….
Am ajuns la absurd, tinerii noștri își fac idol din fotbal, tenis, sport, din artiști, actori, modă, propriul corp ….. câte și mai cîte….
Am uitat prima porunca: „ Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. „
Iar noi ne dăm drept atei, dar nu se prea primește căci în sufletul omului este pecetluit că Dumnezeu există, noi, însă, negînd pe Dumnezeu adevărat încercăm să acoperim golul cu altele și uite așa ne trezim ca devenim idolatri, ne înrolăm în sluja animalelor de companie, a hobbyurilor, a plăcerilor, a carierei…. nu vrem să slujim lui Isus și devenim robi ai viselor proprii, vise efemere care ne dau iluzia că trăim și facem ceva important…..
Cineva spunea :”Cimitirul e plin de oameni de neînlocuit”…
Vin cu o chemare, să păstrăm dragostea și să nu o sacrificăm în numele carierei și a viselor….
În acest articol vreau să zic un NU mare pentru ierarhia de valori care e prezentată copiilor în opera Meșterul Manole. Viața omului e mai importantă…. căci creatorul ei este însuși Dumnezeu.
Citește:
Povestea pisicii
Spirulina si beneficiile ei – experienta proprie