Prima răceală

La vîrsta de aproape un an puradelul meu s-a confruntat pentru prima dată cu răceala. Boala debutase cu temperatura 38 ° С și a doua zi se ridicase spre 39 ° С. Desigur am apelat la medicul de familie.

Domnul grav, vine și vede copilul. După care afirmă că are gîtul roșu și este vorba de o viroză, TREBUIE să bem antibiotice.  (Atunci nu știam că virozele NU se lecuiesc cu antibiotice, iar ele se dau numai în anumite cazuri , voi enumera mai jos).

Odorașul meu este c-am alergic și pînă atunci nu primisem nici un antibiotic, îmi făceam griji, despre inofensivitatea preparatului.

Medicul a prescris Augmentin în doză  de 3 ori mai mare decît cea recomandată copilului la greutatea pe care o avea.

Noi desigur am vrut să precizăm, sigur trebuie să administrăm așa doză, doar e mai mare și copilașul nu primise antibiotic pînă atunci.

La care domnul iritat îmi zice :  Noi suntem medici și noi ne luăm responsabilitate pentru ceea ce prescriem.

Alte recomandații au fost: Tantum verde, spray pentru gîtișor și Subtil pentru burtică și paracetamol la necesitate sau ibuprofen. Mai mult nimic.

La plecare l-am mulțumit (bani).

Am ascultat medicul. Rezultat copilul a avut temperatura 39 ° С 3 zile în continuu, după ce administram paracetamol situația copilului se mai ușura puțin, dar nu pentru multă vreme. Pentru prima oară ne confruntasem cu  febra la copil, nu știam că  primul lucru care trebuie de făcut este ca copilul să bea cît mai multe lichide. Atunci copilul a suferit deshidratare, (temperatura 39 grade timp de 3 zile- este un semn de deshidratare a copilului). Am telefonat medicului atunci și l-am întrebat, ce poate fi , de ce se ține așa temperatură înaltă, la care am primis răspuns că asta e normal. Nici un cuvînt despre faptul că copilul poate fi deshidratat, că în cameră trebuie să fie nu mai mult de 22 grade și umiditatea nu mai mică de 50 %.

Vă rog, nu faceți aceleași greșeli !

După aceasta,  perioada de convalescență a mai durat o lună.

Și colac peste pupăză,  copilul s-a umplut de alergie de la antibiotic și tantum verde. A fost un adevărat dezastru.

Mai tîrziu am consultat alt medic, care mi-a zis:

1) Amoxicilinul (componenta activă a Augmentinului) este cel mai alergic antibiotic. Noi, nu dăm acest amoxicilin copiilor alergici, alegem , altceva.

Din păcate medicul  meu de familie nu a vrut să atragă atenția la faptul că noi suntem alergici și că poate ar trebui mai atent de ales preparatul. Iar supradoza de medicament nu a făcut decît să slăbească imunitatea copilului încît el a luptat greu cu virușii care au atacat organismul.

2) Copilul a avut reacție de la Tantum verde, i-a iritat mucoasa din guriță.

Aici aș vrea să remarc faptul că după ce am observat reacția, am telefonat medicul de familie și am reuști numai să zic că copilul în guriță are alergie de la tantum verde, dar nu am reușit să descriu rănile, simptomatica,  căci el a început să țipe că e vorba de stomatită și să prelucrez rănile cu apă și sodă de mîncare !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! (Asta fără să precizeze cum arată rănile) Și mai adaugă – de la Tantum verde e imposibil să fie reacție alergică !!!!

(El a uitat că, la urma urmei fiecare copil e individual, iar ștrengarul meu e mai și alergic la multe alte lucruri).

După care urmează: “Iar copilul tău, la sigur, are stomatită, pentru că și alți patru copii de la mine de pe sector au făcut așa boală după ce au luat antibiotic.” (desigur, în așa doze, poți să faci și altele, nu numai stomatită și mai ales cu așa modalitatea precisă de pune diagnoze pe telefon fără măcar să întrebe ce și cum pacientul).  La care eu zic: “Bine fac eu prelucrarea, dar spuneți-,mi văr rog, cum arată stomatita ? Ca să știu ce să prelucrez !”

Răspuns:” Cum pot să zic eu trebuie să văd copilul. ” (Abia la această etapă a discuției și-a dat seama că pune diagnoze din pod

A închis telefonul. Am așteptat vizita medicului de familie, dar el așa și nu a venit.

            Probabil în așa fel își asumă el reponsabilitatea pentru ceea ce prescrie, responsabilitatea despre care am vorbit mai sus.

Am apelat la alt medic, care a spus că copilul NU are nici un fel de stomatită .

Nici nu vreau sa îmi amintesc, că mi se face milă de copil și mă simt supărată pe mine ca părinte că nu am fost pregătită suficient pentru a-i acorda copilașului ajutorul adecvat și din acest motiv am trecut greu peste această răceală.

Am decis să scriu pentru a ajuta alți părinți și copii să depășească momentele dificile cu care se confruntă, pentru a nu face greșeli care afectează sănătatea îngerașilor noștri.

Vreau să prezint  greșelile care s-au făcut și alternativa lor corectă:

Va doresc sănătate și vigilență, căci e vorba de copiii noștri!